În Duminica a XIII-a după Rusalii, 06 septembie, Înaltpreasfințitul Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor a săvârși Sfânta Liturghie în satul Sadova, raionul Călărași, la parohia “Sfântul Nicolae”, Preot Paroh Valeriu Enache, Protopop de Călărași. Parohia este atestată printr-un act de la curtea domnească a Domnitorului Alexandru cel Bun (1375-1432) din anul 1420 la 23 aprilie. Răspunsurile la strană au fost date de Corala Mitropoliei Basarabiei.
La finalul Sfintei Liturghii Părintele Diacon Constantin Olariu a ținut un cuvânt de învățătură despre parabola lucrătorilor răi, consemnată în Evanghelia duminicii.
Parabola lucrătorilor răi are o dimensiune hristologică fiind consemnată de Sfinții Evangheliști Matei (21, 33-44), Marcu (12, 1-11) și Luca (20, 9-18). Ea prezintă istoria unui om gospodar care a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat teasc, a clădit un turn și a dat-o în arendă unor lucrători, iar el s-a dus departe (Matei 21,33).
Sfinții Părinți spun că omul din parabola este Domnul Savaot (Isaia 5,7) pe care oamenii, din cauza păcatelor care le întunecă mintea, Îl consider departe, iar via este Istrael (Ieșire 15,17), care în ziua de astăzi simbolizează și Israelul cel nou. Gardul care împrejmuia via reprezintă Legea, teascul săpat este jertfelnicul, iar turnul clădit este templul sau Biserica.
Prin plecarea departe a stăpânului, Sfântul Ioan Gură de Aur, vede îndelunga răbdare a lui Dumnezeu în relație cu noi, dar și dimensiunea libertății noastre. Arendașii, sau lucrătorii, simbolizează imaginea legiuitorilor și conducătorilor acestei lumi (Marcu 12,12).
La vremea recoltei, stăpânul, după învoială, a trimis pe slugile sale ca să ia roadele viei (Matei 21,34). Cei trimiși reprezintă profeții Vechiului Testament a căror soartă este prezentată astfel: “Dar lucrătorii, punând mâna pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre” (Matei 21,35). Acest fapt nu l-a descurajat pe stăpân și a trimis și mai multe slugi a doua oară, numai că lucrătorii “au făcut cu ele tot așa” (Matei 21,36). Prin toate acestea Sfântul Evanghelist Matei vede pe profeții mari și mici, iar reacția lucrătorilor reprezintă comportamentul poporului Istrael în raport cu profeții conform scrierilor Vechiului Testament (II Paralipomena 24,2;1 Evrei 11,37). Pe cei pe care i-au bătut reprezintă pe profetul Miheia (III Regi 22,24), pe cei pe care i-au omorât – pe Zaharia care a fost omorât intre templu și altar (Matei 23,35), pe cei uciși cu pietre – Zaharia fiul lui Iehoiada (II Paralipomena 24,20). Toate anticipă atitudinea fiilor lui Israel în relație cu Fiul lui Dumnezeu.
Stăpânul, care reprezintă pe Dumnezeu, arătând dragostea Lui și îndelunga-răbdare, a trimis pe fiul său, zicând: “Se vor rușina de fiul Meu” (Matei 21,37), numai că nu a fost așa, pentru că lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: “Acesta este moștenitorul, veniți să-l omorâm și să avem noi moștenirea lui” (Matei 21,38). Sfântul Evanghelist Matei pecizează: “și punând mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au ucis” (Matei 21,39). Prin acestea Iisus viza comportamentul căpeteniilor față de propria-I persoană. Potrivit Sfântului Evanghelis Marcu, fiul a fost omorât în mijlocul viei, iar trupul a fost aruncat afară din ea (Marcu 12,8). Prin aceasta se contestă dreptul de a avea în proprietatea sa mormântul, darămite dreptul la moștenire al întregii vii. Prin cuvintele “fiu iubit” se reamintește cuvintele rostite de Dumnezeu Tatăl: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-l ascultați” (Marcu 1,11 și 9,7).
Parabola se încheie cu o întrebare și răspuns: “Ce va face stăpânul viei?”; “Pe cei răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor” (Matei 21,41). Sentința Mântuitorului este definitivă și necontestabilă, aceasta fiind anticipată și de Proorocul Isaia: “Strica-voi gardul ei şi ea va fi pustiită, dărâma-voi zidul ei şi va fi călcată în picioare. Şi o voi pustii! Nu va mai fi tăiată, nici săpată şi o vor năpădi spinii şi bălăriile. De asemenea şi norilor le voi da poruncă să nu-şi mai verse ploaia peste ea” (Isaia 5,5-6).
Conform Sfântului Evanghelist Luca, ascultătorii, auzind ce se va întampla din cauza neascultării și simțindu-se vizați direct, au răspuns: “Să nu se întâmple!” (Luca 20,16). Sfântul Evanghelist Matei relatează mai accesibil auditoriului întelesul pedepsei: “De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei” (Matei 21,43).
Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru a adus o explicație suplimentară a parabolei susținând că ea reprezintă în ansamblul ei întreaga istorie a poporului Israel, iar lucrătorii cei noi este Biserica lui Dumnezeu – Noul Israel.
Piatra cea din capul unghiului este Hristos (Psalm 117,22-23), iar avertismentul Lui se referă la toți cei care nu se arată vrednici lucrători ai Cuvântului lui Dumnezeu în via cea nouă, adică Biserica cea lucrătoare.
La finalu Sfintei Liturghii s-a oficiat o slujbă de pomenire a ctitorilor parohiei care a continuat și la cimitirul din sat unde se află un monument în cintea eroilor satului în lupta pentru apărarea patriei din 1941-1945 (al II-lea Război Mondial).
Cu acest prilej, dar si pentru faptul că se împlinesc 600 de ani de atestare documentară a parohiei, au fost gratificați post-mortem, cu distinția – Ordinul Ștefan cel Mare și Sfânt gradul I și Crucea Mitropoliei Basarabiei pentru mireni, mai multe personalități de seamă ai satului Sadova, prin intermediul rudelor apropiate aflate în viață:
- Protoiereu Mitrofor Victor Chicu (1901-1992) – Preot Paroh (1930-1992);
- Primarul Ștefan Vulpe – executat prin împușcare de bolșevici în 1844;
- Vasile Gavriliță (1955-2019) – ctitor;
- Profesor Universitar Doctor Alexandru Dodon;
- Profesor de limba română Ștefan Bulat;
- Învățătoarea Tatiana Nica (Boguș).
La slujba de pomenire a participat și Domnul Anatolie Topală, Secretar General al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, fiu al satului Sadova.
Articol redactat de Părintele Diacon Constantin Olariu.
