Evanghelia din această Duminică o minune a Mântuitorului Hristos care vindecă doi demonizați din ținutul Gadarenilor sau a Gherghesenilor. Acest ținut era cuprins din zece orașe la Nord-Est de Marea Galileii (cunoscută ca și Lacul Ghenizaret sau Tiberiada) și se mai numea și provincia Decapole (din limba greacă ce se traduce 10 orașe). Locuitorii provinciei erau formați din evrei, romani și greci, de unde credem că se trăgea Sfântul Apostol Andrei despre care știm că după mamă era grec, iar după tată evreu. Având în vedere populația amestecată a ținutului, Sfinții Evangheliști ne relatează un amănunt că în zonă erau mulți crescători de porci, o practică rară, deoarece evreii nu mănâncă carne de porc. Așadar tragem concluzia că animalele erau crescute în scopul comerțului, care aducea un venit substanțial din punct de vedere economic.
Cei cuprinși de demoni locuiau în morminte, care în acea vreme erau peșteri din afara cetății, ceea ce simbolizează moartea lor spirituală. Erau cuprinși de răutate și urau pe ceilalți oameni, purtându-se violent, de aceea erau deseori puși în cătușe și în lanțuri de fier, dar cu toate acestea ei scăpau, fiind ajutați de demonii care îi stăpâneau. Această boală sufletească depersonaliza omul umbla dezbrăcat, “nu mai punea haină pe el” (Luca 8,27). Manifestarea lor afecta întreaga comunitate, crea panică rostind sudalme și ocări, aruncând cu pietre.
La venirea lui Hristos în acest ținut, cunoscut ca făcător de minuni, nimeni dintre locuitori nu L-au rugat să-i vindece pe acești doi îndrăciți. Oamenii locului nu-i mai considerau asemenea lor, ci îi asemănau cu demonii care îi stăpâneau. Însă Mântuitorul Hristos dorește să elibereze pe oameni de răutate și violență, să-i facă pașnici ca să-și redobândească demnitatea lor de ființe create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Cei de care lumea nu se mai îngrijea, Iisus, ca Fiu al lui Dumnezeu, îi vindecă, El fiind Doctorul sufletelor și al trupurilor.
Strigătul demonilor prin gura celor doi “Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme să ne chinuiești?” (Matei 8,29) anticipează judecata universală a lumii. Rugămintea lor de a fi trimiși în turma de porci (Matei 8,31) este vicleană și intenținată de a adduce pagubă oamenilor.
Atunci slujitorii au fugit în cetate și au spus cele întâmplate stăpânilor lor. Aceștia din urmă i-au cerut lui Hristos să plece din hotarele lor, ceea ce simbolizează pe căpeteniile iudeilor sau preoții păgâni, care, împărțind hrana greșelilor lor oamenilor necurați și necredincioși, îi hrănesc ca pe porci, pentru o moarte veșnică.
Rugămintea impusă a gadarenilor de a pleca din ținuturile lor are ecou și în oamenii care se regăsesc astăzi printre noi, care, din necredință, Îl silesc pe Domnul și Mântuitorul lumii să se treacă din hotarele inimii lor, după cum spune și Scriptura: înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului.
Articol redactat de Părintele Diacon Constantin Olariu.
