Slujba a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit PETRU, iar naşii de călugărie au fost Preacuviosul Părinte Gherman Negară, egumenul mănăstirii și Preacuviosul Părinte Grigorie Tetelea, slujitor al Paraclisului Mitropolitan din Chișinău.
Alături de părintele au fost doar cei apropiați ai mănăstirii și părinți din cadrul Arhiepiscopiei Chișinăului. Slujba tunderii în monahism prezintă începutul vieții monahului care își dăruiește întreaga viață, în mod liber, smerit și plin de iubire, lui Hristos. Doamne, Dumnezeul nostru, primește pe robii Tăi, care au lăsat poftele cele lumești și pe ei înșiși s-au adus Ție Jertfă bine primită!
Monahul este un dar pentru întreaga lume. Deși dintru început fuge și se eliberează de tot ce înseamnă lege omenească, de tot ceea ce constituie necesități trecătoare, rămâne însă un om al lumii, sau mai bine spus un om al lui Hristos, care se roagă neîncetat pentru lumea din care a fost luat.
Viaţa monahului are multe puncte de întâlnire în suferinţă şi în răbdare cu sfinții părinți care au dus înlăuntrul lor o sfâşiere lăuntrică rugându-se zi de zi. Viaţa monahului trece prin uzura de zi cu zi. Rugăciunea înseamnă nădejde şi credinţă că fiecare clipă este văzută de Dumnezeu.
Brațele părintești grăbește a mi le deschide, că în păcate am cheltuit viața mea ! și căutând, Mântuitorule, la bogăția cea neîmpuținată a îndurărilor Tale, nu trece acum cu vederea inima mea cea sărăcită, căci către Tine, Doamne, strig cu umilință : greșit-am la cer și înaintea Ta !
Articol redactat de Părintele Arhidiacon Constantin Olariu.
