Vecernia Hramului Paraclisului Mitropolitan – „Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul”, Chișinău

8 Octombrie 2021

Vineri, 09 octombrie, începând cu orele 17:00, mulțimea de credincioși, preoți și diaconi, au săvârșit Slujba Vecerniei și Utreniei în cinstea „Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan Teologul” la Paraclisul Mitropolitan din Chișinău, condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit PETRU, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor. Strana a fost înfrumusețată prin cântările înălțătoare, bizantine, a unui grup psaltic, parte din Asociația Culturală Byzantion din Iași.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul a fost fiul pescarului Zevedei şi al soţiei lui, Salomi.

Pescuind odată la Marea Tiberiadei, a venit Iisus şi, stând pe ţărm, i-a chemat pe cei doi fii ai lui Zevedei, Ioan şi Iacob, să devină pescari de oameni.

Cei doi fraţi l-au lăsat pe tatăl lor şi l-au urmat pe Iisus. Sfântul Ioan a fost, mai întâi, ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul şi a fost chemat la apostolat de Mântuitorul împreună cu fratele său Iacob când se aflau pe ţărmul Ghenisaretului, fiind alături de Petru şi Andrei cei dintâi chemaţi la apostolie.

Sfântul Ioan Evanghelistul a fost cel mai tânăr dintre cei doisprezece Apostoli. Se pare că avea cam 25 de ani când a fost chemat la apostolie. A fost unul dintre Apostolii cei mai apropiaţi ai Domnului Iisus, şi în Evanghelia sa, se numeşte ucenicul pe care îl iubea Iisus (Ioan 21, 20).

Sfântul a participat la Sinodul Apostolic din Ierusalim. Apoi, Sfântul Apostol Ioan a mers la Efes (Asia), propovăduind credinţa lui Iisus timp de 26 de ani. Tertulian şi Fericitul Ieronim menţionează că, din porunca împăratului Domiţian (81-96), Apostolul dragostei a fost exilat în insula Patmos unde a vieţuit 15 ani.

Aici el a scris Evanghelia sa, cele trei Epistole şi cartea Apocalipsei. În timpul împăratului Nerva (96-98), Sfântul Ioan s-a întors la Efes, unde a murit în al treilea an al domniei lui Traian (98-117).

Pentru că Sfântul Ioan, trăind mai mult de o sută de ani și ostenindu-se în bună vestirea lui Hristos, a ieșit împreună cu șapte ucenici ai săi din cetatea Efesului și le-a poruncit să-i sape un mormânt în chipul Crucii și într-însul - precum scrie în viața lui - să fie îngropat de viu. Auzind frații cei din cetate de aceasta, au mers și au săpat mormântul lui, dar n-au aflat trupul apostolului și s-au întors, plângându-l mult. După aceea, mergeau adeseori la mormântul lui și acolo își săvârșeau rugăciunile către Dumnezeu, chemând în ajutor și spre mijlocire pe Sfântul Ioan.

Apoi a început în fiecare an, în aceeași lună și zi, a ieși din mormântul lui un praf subțire făcător de minuni, pe care credincioșii luându-1, tămăduiau neputințele și patimile ce erau în popor. Pentru aceea să-l lăudăm cu bisericești cântări de laude și să-l fericim pe acest plăcut al lui Dumnezeu, care mai mult decât alții a fost iubit lui Dumnezeu.

Cu rugăciunile aceluia să câștigăm și noi tămăduire de bolile noastre cele sufletești și trupești și să ne învrednicim a fi plăcuți și iubiți lui Hristos Dumnezeul nostru.

 

Rugăciune:

Mare şi întru tot lăudate Apostole şi Evangheliste Ioane, de Dumnezeu Cuvântătorule, ucenice iubit al lui Hristos, fierbintele nostru apărător şi în necazuri grabnicule ajutător! Roagă-L pe Domnul Dumnezeu să ne dăruiască iertarea tuturor păcatelor noastre, câte am păcătuit din tinereţe în toată viaţa noastră cu lucrul cu cuvântul, cu pofta şi cu toate simţirile noastre, iar la ieşirea sufletelor noastre din trup ajută-ne nouă, păcătoşilor, să ne izbăvim de vămile văzduhului şi de muncile cele veşnice, ca prin milostiva ta mijlocire să proslăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Troparul, glasul 2:

Apostole al lui Hristos de Dumnezeu iubite, grăbeşte de izbăveşte pe poporul cel fără de răspuns. Că te primeşte când cazi către El, Cel ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptu-I; pe Care roagă-L, de Dumnezeu cuvântătorule, şi norul păgânilor cel pus asupra noastră să-l risipească, cerându-ne nouă pace şi mare milă.

 

 


Articol redactat de Părintele Arhidiacon Constantin Olariu.

Share