Tundere în monahism la Mănăstirea „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, Zahareuca

7 Noiembrie 2021

Sâmbătă, 6 noiembrie, la Mânăstirea „Sfinții Împărați Constantil și Elena” din Zahareuca, raionul Telenești, Înnaltpreasfințitul Părinte Mitropolit PETRU, a tuns în monahism pe Părintele Andrei Negară sub numele de Gherman.

Slujba a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit PETRU, iar naşii de călugărie au fost Preacuviosul Părinte Arhimandrit Damaschin Cimbir, stareţul Mănăstirii „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” din Cornești și Preacuviosul Părinte Grigorie Tetelea, slujitor al Paraclisului Mitropolitan din Chișinău.

Împreună s-au rugat ieromonahi şi preoţi de mir, din Arhiepiscopia Chișinăului, precum şi apropiaţi ai mănăstirii. După primirea noii trepte monahale, candidatul a primit numele Gherman. Răspunsurile la strană au fost oferite de Corala Mitropoliei Basarabiei.

 Viaţa monahului are multe puncte de întâlnire în suferinţă şi în răbdare cu sfinții părinți care au dus înlăuntrul lor o sfâşiere lăuntrică rugându-se zi de zi. Viaţa monahului trece prin uzura de zi cu zi. Rugăciunea înseamnă nădejde şi credinţă că fiecare clipă este văzută de Dumnezeu.

Călugăria este o umblare pe mare, cu nădejdea în ajutorul lui Hristos. În lumea aceasta în care atâtea suflete se scufundă sub greutatea păcatului, monahul caută să dobândească încă din această viaţă aripi asemenea îngerilor, prin ascultare, prin priveghere, prin rugăciune, prin curăţie trupească şi sufletească.

Monahul este un dar pentru întreaga lume. Deși dintru început fuge și se eliberează de tot ce înseamnă lege omenească, de tot ceea ce constituie necesități trecătoare, rămâne însă un om al lumii, sau mai bine spus un om al lui Hristos, care se roagă neîncetat pentru lumea din care a fost luat.

Slujba tunderii în monahism prezintă începutul vieții monahului care își dăruiește întreaga viață, în mod liber, smerit și plin de iubire, lui Hristos. Doamne, Dumnezeul nostru, primește pe robii Tăi, care au lăsat poftele cele lumești și pe ei înșiși s-au adus Ție Jertfă bine primită!

 

 

Fragment din rânduiala tunderii în monahism.

Deschide‑ţi urechile frate, şi auzi glasul Domnului care zice: Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi cu păcatele, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre. Deci acum cu frică şi cu bucurie dă lui Dumnezeu răspunsul cel cuviincios la fiecare din întrebări. Încât cu adeverire să cunoşti că Însuţi Mântuitorul nostru, împreună cu întru tot lăudata Sa Maică şi cu sfinţii îngeri şi cu toţi sfinţii Lui, aici de faţă stau, auzind cuvintele cele ce de la tine vor ieşi; pentru ca atunci când va veni să judece viii şi morţii, să‑ţi răsplătească ţie nu după ceea ce vei făgădui şi mărturisi, ci după cum vei păzi cele ce vei făgădui. Deci acum, dacă te apropii întru adevăr către Dumnezeu, cu luare‑aminte răspunde‑ne nouă, la cele ce te întrebăm.

Întrebare: De ce ai venit, frate căzând la sfântul altar şi la această sfântă însoţire?

Răspuns: Dorind viaţa pustnicească, cinstite părinte.

Întrebare: Doreşti să te învredniceşti de îngerescul chip şi să fii rânduit în ceata monahilor?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Ieromonahul:

Cu adevărat bun şi fericit lucru ai ales numai de îl vei şi îndeplini. Pentru că lucrurile cele bune cu osteneală se câştigă şi cu durere se împlinesc.

Întrebare: De bunăvoie şi din cugetul tău te apropii către Domnul?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Întrebare: Nu de vreo nevoie, ori silă?

Răspuns: Nu, cinstite părinte.

Întrebare: Vei petrece în mănăstire şi în pustnicie până la cea din urmă a ta suflare?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Întrebare: Te vei păzi pe tine însuţi în feciorie, în întreaga înţelepciune şi în cucernicie?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Întrebare: Vei păzi până la moarte ascultarea către mai‑marele tău şi către fraţii cei întru Hristos?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Întrebare: Vei răbda toate supărările şi strâmtorările vieţii celei monahiceşti, pentru împărăţia cerurilor?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Vezi, fiule, ce fel de făgăduinţe dai Stăpânului Hristos. Pentru că sfinţii îngeri sunt de faţă în chip nevăzut, scriind mărturisirea ta aceasta, care‑ţi va fi cerută la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, te povăţuiesc pe tine la viaţa cea mai desăvârşită, după cum s‑a arătat a fi viaţa Domnului, şi te învaţă cele ce se cuvine ţie să le primeşti şi cele de care se cade a fugi. Pentru că iată ai socotit, fiule, să te apropii şi să slujeşti Domnului. Deci de voieşti a te face monah, mai înainte de toate curăţeşte‑te pe tine de toată întinăciunea trupului şi a duhului, săvârşind sfinţenie întru frica lui Dumnezeu. Câştigă‑ţi smerită cugetare prin care moştean te vei face al veşnicelor bunătăţi. Leapădă îndrăzneala obiceiului celui lumesc. Ascultare să ai către toţi. Fără cârtire să fii în slujbele cele rânduite ţie. În rugăciune să fii răbdător. În privegheri nu pregeta. În ispite nu te mâhni. În postire nu slăbi; şi cunoaşte că prin rugăciune şi postire se cuvine a îmblânzi pe Dumnezeu. În neputinţe şi boli nu te împuţina. Păzeşte‑te dar şi de viclenele gânduri; pentru că nu va înceta vrăjmaşul să‑ţi aducă aminte de viaţa cea lumească şi să‑ţi facă urâtă viaţa cea îmbunătăţită. Deci se cuvine, dacă ai început a călători pe calea ce duce la împărăţia cerurilor, să nu te întorci înapoi; pentru că nu vei fi îndreptat întru împărăţia cerurilor.

Deci, să nu cinsteşti ceva mai mult decât pe Dumnezeu. Să nu iubeşti nici pe tată, nici pe mamă, nici pe frate, nici pe cineva din ai tăi, nici pe tine să nu te iubeşti mai mult decât pe Dumnezeu; nici odihna sau cinstea de orice fel ar fi. De sărăcie să nu te fereşti, nici de reaua pătimire, nici de defăimarea oamenilor sau de altceva care socoteşti a fi cu anevoie, că vei fi oprit de a alerga în urma lui Hristos. Ci totdeauna să cauţi spre virtuţile celor ce au vieţuit după Dumnezeu întru nădejde. Şi să‑ţi aduci aminte de toţi mucenicii şi cuvioşii cei din veac, care, cu multe sudori şi dureri şi cu nenumărate sângiuiri şi moarte, au câştigat acestea. Fii treaz în toate; pătimeşte îndelung ca un bun ostaş pentru Mântuitorul Hristos, Care, bogat fiind întru milă, pentru noi a sărăcit, făcându‑Se ca noi, ca să ne îmbogăţească cu împărăţia Lui. De aceea se cuvine ca şi noi să ne facem următori ai Lui şi pentru Dânsul toate să le răbdăm, sporind în poruncile Lui ziua şi noaptea. Pentru că însuşi Domnul a zis: «De voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑şi ia crucea sa şi să‑Mi urmeze Mie»; adică să fie gata de‑a pururea până la moarte către împlinirea poruncilor Lui. Pentru că prin a flămânzi şi a înseta şi a fi gol şi dosădit şi batjocorit şi ocărât şi prigonit şi de multe alte întristări şi necazuri înconjurat, se închipuieşte viaţa cea după Dumnezeu. Şi când toate acestea le vei pătimi, bucură‑te, zice Domnul; că plata ta multă este în ceruri, întru Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

Întrebare: Toate acestea le mărturiseşti aşa în nădejdea puterii lui Dumnezeu şi te îndatorezi a stărui în aceste făgăduinţe până la sfârşitul vieţii cu darul lui Hristos?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

 

Bratele parintesti grabeste a mi le deschide, ca in pacate am cheltuit viata mea ! Si cautand, Mantuitorule, la bogatia cea neimputinata a indurarilor Tale, nu trece acum cu vederea inima mea cea saracita, caci catre Tine, Doamne, strig cu umilinta : gresit-am la cer si inaintea Ta !

 

Articol redactat de Părintele Arhidiacon Constantin Olariu.
Share