Slujba a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit PETRU, iar naş de călugărie a fost Preacuviosul Părinte Arhimandrit Damaschin Cimbir, stareţul Mănăstirii „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” .
După primirea noii trepte monahale, candidatul, tânărul teolog Alexei Oboroc, a primit numele Nicodim. Răspunsurile la strană au fost oferite de Corala Mitropoliei Basarabiei.
Monahul Nicodim este absolvent al Seminarului Teologic Liceal „Sfântul Vasile cel Mare” din Iași, România, iar în prezent este student al Academiei de Teologie.
La slujba de tundere în monahism au participat Părintele Arhidiacon Maxim Sturza, Consilier Mitropolitan pentru Relațiile cu Instituțiile Statului și credincioși apropiați mănăstirii.
Viaţa monahului are multe puncte de întâlnire în suferinţă şi în răbdare cu sfinții părinți care au dus înlăuntrul lor o sfâşiere lăuntrică rugându-se zi de zi. Viaţa monahului trece prin uzura de zi cu zi. Rugăciunea înseamnă nădejde şi credinţă că fiecare clipă este văzută de Dumnezeu.
Călugăria este o umblare pe mare, cu nădejdea în ajutorul lui Hristos. În lumea aceasta în care atâtea suflete se scufundă sub greutatea păcatului, monahul caută să dobândească încă din această viaţă aripi asemenea îngerilor, prin ascultare, prin priveghere, prin rugăciune, prin curăţie trupească şi sufletească.
Monahul este un dar pentru întreaga lume. Deși dintru început fuge și se eliberează de tot ce înseamnă lege omenească, de tot ceea ce constituie necesități trecătoare, rămâne însă un om al lumii, sau mai bine spus un om al lui Hristos, care se roagă neîncetat pentru lumea din care a fost luat.
Slujba tunderii în monahism prezintă începutul vieții monahului care își dăruiește întreaga viață, în mod liber, smerit și plin de iubire, lui Hristos. Doamne, Dumnezeul nostru, primește pe robii Tăi, care au lăsat poftele cele lumești și pe ei înșiși s-au adus Ție Jertfă bine primită!
Articol redactat de Părintele Arhidiacon Constantin Olariu.
