„Nu există rană mai grea pentru sufletul omului decât lipsa iertării” – aceasta este lecția pe care Biserica a așezat-o înaintea noastră în Duminica a XI-a după Rusalii, prin pericopa evanghelică a datornicului nemilostiv.
În această zi, Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul” din cadrul Reședinței mitropolitane, alături de un sobor de preoți și diaconi slujitori. Atmosfera de rugăciune a fost întărită de prezența numeroșilor credincioși din capitală, care au venit să se împărtășească din harul slujbei și să primească binecuvântarea Părintelui Mitropolit.
În cuvântul de învățătură încredințat părintelui Ilie Țîbuleac, credincioșii au fost chemați să aprofundeze taina parabolei din fragmentul scripturistic. „Mântuitorul ne arată astăzi că omul poate purta în sine povara unei datorii uriașe, datorie care, prin bunătatea Stăpânului, este iertată pe deplin. Dar aceeași persoană se poate dovedi nemiloasă și aspră față de aproapele său, pentru o greșeală mult mai mică. Aceasta este drama sufletului care uită că a fost iertat și mântuit, dar nu știe să dăruiască mai departe aceeași iertare.
Așadar, parabola datornicului nemilostiv nu este doar o pildă din Sfânta Scriptură, ci o oglindă a lumii în care trăim astăzi. Într-o societate marcată de grabă, competiție și dorința de afirmare cu orice preț, resentimentul și judecata grăbită iau locul răbdării și iertării. În relațiile de familie, la locul de muncă, în comunitate, omul contemporan este adesea mai atent la greșeala celuilalt decât la bunătatea lui Dumnezeu care l-a ridicat din propriile căderi.”
„Astăzi, mai mult ca oricând”, a spus părintele Ilie, „suntem chemați să redescoperim puterea iertării ca temelie a conviețuirii. Fără ea, comunitățile se destramă, prieteniile se pierd, iar sufletul se împovărează. Dumnezeu nu ne cere imposibilul, ci doar să facem și noi ceea ce El ne dăruiește neîncetat: iertare. Dacă nu putem să o acordăm, riscăm să închidem ușa prin care harul intră în viața noastră.”
Astfel, mesajul acestei duminici devine o chemare pentru fiecare credincios de a privi în propria inimă și de a-și reevalua raportul cu aproapele său. A ierta nu înseamnă slăbiciune, ci putere; nu este uitare, ci asumare și eliberare. În fața nedreptăților, omul credincios este invitat să-și aducă aminte că Dumnezeu nu l-a tratat după păcatele sale, ci i-a oferit șansa de a merge mai departe.
Credincioșii prezenți au primit cu bucurie și emoție aceste îndemnuri, înțelegând că chemarea Evangheliei nu rămâne doar un cuvânt rostit odinioară, ci un drum pe care suntem chemați să pășim zi de zi. Slujba s-a încheiat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Petru, care a urat tuturor celor prezenți întărire în împlinirea poruncilor lui Hristos și în dobândirea unei vieți împodobite de faptele milostivirii și ale dragostei frățești.
