Zilele acestea Mitropolitul Vladimir, conducătorul structurii bisericeşti a Patriarhiei Moscovei din R. Moldova, s-a referit din nou la dorinţa Mitropoliei Moldovei de a avea un dialog cu Mitropolia Basarabiei, acuzând Mitropolia Basarabiei că nu acceptă acest lucru. În acest context, Înaltpreasfinţia Sa a pomenit şi numele Episcopului Vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului a Mitropoliei Basarabiei, Preasfinţitul Antonie de Orhei. Redacţia Misionarul a încercat să afle de la ierarhul Mitropoliei Basarabiei dacă lucrurile stau aşa cum le prezintă Mitropolitul Vladimir. Episcopul Antonie a acceptat să explice care este realitatea.
Redacţia Misionarul – Preasfinţia Voastră, părinte Episcop Antonie de Orhei, Mitropolitul Vladimir spune în ultimul timp, pe la diferite posturi de televiziune, că doreşte un dialog cu Mitropolia Basarabiei, dar lasă să se înţeleagă că Mitropolia Basarabiei nu ar accepta o colaborare. Chiar pomeneşte numele Preasfinţiei Voastre şi că Episcopul său vicar Ioan de Soroca a vorbit „de câteva ori” cu Preasfinţia Voastră, spunând că dialogul nu s-a reuşit, dar nu cunoaşte motivul, acuzând, într-un fel, de acest impas, Mitropolia Basarabiei. Ce ne puteţi spune în legătură cu aceste afirmaţii a Mitropolitului Vladimir.
PS Antonie – În primul rând vreau să mulţumesc Misionarului pentru ocazia de a explica cum stau lucrurile ca atare. De la bun început trebuie să menţionez că apreciez mult retorica conciliantă, din ultimul timp, a Mitropolitului Vladimir şi această metamorfoză a Înaltpreasfinţiei Sale este dătătoare de speranţă. Îmi pun nădejdea că această dorinţă de dialog a Mitropolitului Vladimir este una sinceră şi că va fi concretizată prin fapte, care vor fi de real folos Ortodoxiei din acest spaţiu. Totodată trebuie să menţionez că afirmaţiile Mitropolitului Vladimir referitor la faptul că Mitropolia Basarabiei nu doreşte un dialog cu Mitropolia Moldovei nu corespund adevărului. Eu nu am de unde să cunosc care au fost indicaţiile Mitropolitului Vladimir către episcopii săi vicari, ce i-a raportat episcopul Ioan, dar eu ţin să-l anunţ pe Mitropolitul Vladimir că pe mine nu m-a contactat nici un episcop vicar, spunându-mi că are binecuvântare de la Mitropolitul Vladimir pentru a demara un dialog. Cu episcopul Ioan am avut o întâlnire accidentală, după alegerea sa în treapta de episcop, în ziua de 13 iulie 2015, la poarta Spitalului de Salvare din Chişinău, din strada 31 august 1989. Era într-o zi de luni. Eu mergeam la Domus, de pe Calea Basarabiei, pentru a vedea nişte materiale de construcţie, iar Preasfinţia Sa la sediul mitropolitan. Cunoscându-l de mai mult timp, Preasfinţia Sa fiind un ucenic de-al părintelui Gheorghe Sorocoput, un coleg de-al meu de la Facultatea de Teologie din Iaşi, Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii, l-am felicitat pe Preasfinţia Sa cu avansarea în rangul de episcop şi i-am propus că ar fi bine, ca profitând de faptul că ne cunoaştem de mai mult timp, să avem poate nişte întâlniri, care, cred eu, ar putea aduce la o schimbarea de atitudine a fundamentaliştilor din cadrul Mitropoliei Moldovei, care asociază, în mod greşit, Mitropolia Basarabiei cu sectele, cu Biserica Romano-Catolică, ne fac schismatici ş.a. Am propus şi locaţia – Academia de Teologie. Am zis că: „Merg eu pe terenul vostru, pentru că voi lăcaşele noastre le socotiţi „necanonice”, şi „lipsite de har” şi poate că nu acceptaţi să intraţi în ele”. Am propus că putem dialoga în doi sau putem lua câte un însoţitor cu noi. Acest detaliu îl putem conveni. Am vorbit cred că vre-o 15-20 de minute. Discuţia a fost una frăţească şi de totală înţelegere. Spre sfârşitul discuţiei noastre de noi s-a apropiat părintele Valeriu Enache, protopopul de Călăraşi al Mitropoliei Basarabiei, care trecea, în acel moment, pe strada 31 august. Deci într-un fel avem şi un martor. Preasfinţitul Ioan a spus că va consulta superiorii şi mă va anunţa. Aşadar să reţinem – iniţiativa de avea un dialog a fost a noastră, a Mitropoliei Basarabiei. Văzând că nu este nici un răspuns în ziua de 7 ianuarie 2016, l-am felicitat pe Episcopul Ioan cu Sărbătoarea Naşterii Domnului, în felul acesta dorind, ca prin felicitare să-i amintesc şi de discuţia noastră. Am primit doar mulţumire pentru felicitare. Cu Preasfinţitul Ioan am mai avut una sau două întâlniri în stradă (una pe lângă Uniunea Scriitorilor), dar iarăşi accidental şi fiind fiecare cu treburile sale am schimbat doar câteva cuvinte, dar fără concretizări. Deci, comunicarea cu episcopul Ioan s-a rezumat la aceste câteva întâlniri ocazionale. Aceasta este realitatea. Nu a existat un răspuns clar la iniţiativa de a avea un dialog între reprezentanţii celor două Mitropolii.
Ştiind că părintele Vadim Cheibaş, secretarul Mitropoliei Moldovei, are un cuvânt greu de spus în administraţia Mitropoliei Moldovei am folosit întâlnirea avută cu Preacucenicia Sa în ziua de 27 aprilie 2016, la reşedinţa Preşedintelui Parlamentului R. Moldova din strada Sfatul Ţării № 49, pentru a-i propune să contribuie la demararea unui dialog între cele două Mitropolii. Discuţia cu părintele Vadim am avut-o în timp ce dl Andrian Candu, Preşedintele Parlamentului se întreţinea, înainte de Şedinţa solemnă a Parlamentului Republicii Moldova dedicată Zilei Tricolorului, la o cană de ceai, cu Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Vladimir şi Preasfinţitul Anton Coşa, episcop de Chişinău al Bisericii Romano-Catolice. Părintele Vadim a fost de acord că avem nevoie de un dialog. La despărţire, după Şedinţa solemnă, înainte de a urca mitropoliţii în maşini, eu i-am reamintit părintelui Vadim că ar fi bine să promoveze ideea dialogului în cadrul administraţiei Mitropoliei Moldovei. Sfinţia Sa a spus că, dacă va fi nevoie, numărul meu de telefon îl va lua de la un coleg de-al meu, care este preot în cadrul Mitropoliei Moldovei. Nici după această discuţie, conţinutul căreia sunt sigur că i-a fost transmisă, chiar atunci în maşină, Mitropolitului Vladimir, pentru că Înaltpreasfinţia Sa a auzit discuţia noastră înainte de despărţire, nu a urmat nimic.
De altfel, în acea zi, de 27 aprilie, am avut o discuţie scurtă cu Mitropolitul Vladimir şi l-am rugat să transmită un dar, un ou pascal, din partea Mitropoliei Basarabiei Patriarhului Ierusalimului, cu care trebuia să aibă o întrevedere peste câteva zile. Înaltpreasfinţia Sa a luat darul şi a promis că îl va duce Preafericitului Teofil al III–lea. În data de 30 aprilie Înaltpreasfinţia Sa urma să meargă după Focul Haric la Ierusalim şi cumpărase pentru Patriarhul Ierusalimului un cadou de la Târgul caritabil, de confecţii hand-made, a copiilor din centre de plasament din R. Moldova, organizat în holul Parlamentului. Tot atunci am propus că ar fi bine ca din delegaţia care pleacă la Ierusalim, după focul Haric, să fie şi reprezentanţi ai Mitropoliei Basarabiei. Înaltpreasfinţia Sa nu a exclus o asemenea posibilitate. În discuţie Mitropolitul Vladimir a fost colegial, binevoitor şi deschis. Eu admit că Mitropolitul Vladimir a dat dispoziţie supuşilor săi să înceapă un dialog cu reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei, dar motivul pentru care noi nu am primit nici o înştiinţare nu-mi este cunoscut.
Redacţia Misionarul – Ce părere are Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor referitor la dialogul între cele două Mitropolii?
PS Antonie – Mitropolitul Petru este pentru dialog între cele două Mitropolii. Eu l-am informat pe Înaltpreasfinţia Sa, în ambele cazuri, de discuţiile avute cu cei doi reprezentanţi ai structurii locale a Patriarhiei Ruse, dar Mitropolitul Petru s-a arătat puţin rezervat la faptul că Mitropolia Moldovei îşi doreşte cu adevărat un dialog. A şi argumentat. Înaltpreasfinţia Sa crede că Mitropolia Moldovei sub diferite forme se va eschiva de la acest dialog, pentru că acceptarea unui dialog cu Mitropolia Basarabiei, înseamnă că vor trebui să recunoască că prigoana aplicată, timp de douăzeci şi cinci de ani, clericilor şi creştinilor Mitropoliei Basarabiei, înmulţind în acest timp duşmănia faţă de Mitropolia Basarabiei şi faţă de tot ce este românesc, a fost o greşeală. Cum vor face acest lucru? Sau ce le vor spune preoţilor pe care în tot acest răstimp i-au convins că Mitropolia Basarabiei este necanonică, le-au interzis să slujească împreună cu preoţii Mitropoliei Basarabiei. Şi cum rămâne cu invaliditatea Sfintelor Taine şi ierurgiilor oficiate de clericii Mitropoliei Basarabiei? Pentru ei Duhul Sfânt lucrează doar dacă vine de la răsărit. Ce se va întâmpla acum? Le vor recunoaşte sau le vor repeta în continuare? Pentru că preoţii îi vor întreba, cu siguranţă. De ce până acum ne-aţi spus una, şi acum ne spuneţi alta. Şi care este adevărul, până la urmă? Vor cere o clarificare. Şi acest lucru o va determină pe Mitropolia Moldovei pentru presă să spună una, iar situaţia creată o va determina să facă altceva. Şi se pare că Mitropolitul Petru are dreptate
Redacţia Misionarul – Preasfinţia Voastră, ne puteţi da câteva cazuri când preoţi sau ierarhi ai Mitropoliei Moldovei au refuzat să slujească împreună cu preoţii Mitropoliei Basarabiei sau au repetat Sfintelor Taine oficiate de clericii Mitropoliei Basarabiei?
PS Antonie – Cazuri de a refuza împreuna slujire cu preoţii Mitropoliei Basarabiei sunt mai multe. Putem spune că în toate localităţile unde avem parohii au existat asemenea situaţie neplăcute şi smintitoarea, în acelaşi timp, pentru creştini. Aş aminti doar câteva cazuri mai grăitoare. De exemplu refuzul Episcopului Ioan de a accepta preoţii Mitropoliei Basarabiei la slujba de sfinţire a Liceului „Constantin Stere” din Soroca, umilindu-i, într-un mod ruşinos, pe preoţii noştri, în faţa întregului colectiv pedagogic, când le-a spus că pot să stea alături de soborul de preoţi al Patriarhiei Ruse, dar fără epitrafire, cu toate că profesor de religie la Liceul respectiv este şi un preot al Mitropoliei Basarabiei. Şi părintele are rezultate bune, este un adevărat misionar al Ortodoxiei. Dar într-o zi semnificativă pentru şcoala unde predă Sfinţia Sa religia, iată, a avut parte de o înjosire de la un frate de aceiaşi credinţa, dar mai ortodox ca părintele nostru. Acest lucru s-a întâmplat în ziua de 5 octombrie 2016. Acelaşi arhiereu, Episcopul Ioan, nu a acceptat preoţii Mitropoliei Basarabiei la slujba de pomenire a unui ctitor al bisericii „Sfinţii Martiri Brâncoveni” din Soroca. Şi tot Episcopul Ioan i-a ameninţat cu caterisirea pe preoţii din subordinea sa dacă vor accepta să conslujească cu preoţii Mitropoliei Basarabiei. Un alt caz la fel de contraproductiv pentru Ortodoxie a fost neacceptarea Episcopului Siluan ca preoţii din protopopiatul Orhei, a Mitropoliei Moldovei, să oficieze împreună cu mine slujba de sfinţire a noului Oficiu de Salvatori şi Pompieri din satul Peresecina, raionul Orhei. Înainte de slujbă, preoţii l-au telefonat pe Episcopul Siluan şi l-au întrebat dacă pot să conslujească cu episcopul Mitropoliei Basarabiei şi Episcopul Siluan le-a interzis. Incidentul s-a petrecut în data de 9 octombrie 2017. Din cauza neacceptării de a sluji împreună cu preoţii Mitropoliei Basarabiei la sfinţirea bustului istoricului Nicolae Iorga instalat în oraşul Sângerei, slujba respectivă de asemenea a fost marcată de un conflict. Şi asemenea cazuri mai sunt…
Redacţia Misionarul – Dar cazuri de repetare a Sfintelor Taine de clericii Mitropoliei Moldovei ne puteţi da?
PS Antonie – Sunt mai multe. Voi numi doar trei. Primul. Rehirotonirea preotului Dorimedont Rotaru din satul Horodişte, Donduşeni, de către PS Nicodim, Episcop de Edineţ şi Briceni. Tânărul Dorimedont Rotaru a fost hirotonit diacon şi preot de către IPS Mitropolit şi Exarh Petru al Basarabiei şi numit preot pe seama parohiei Horodişte, rn. Donduşeni, unde a slujit mai mulţi ani. În primăvara anului 2011 hirotoniile au fost repetate de PS Nicodim, Episcop de Edineţ şi Briceni, sub pretextul că hirotoniile efectuate de un membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu sunt valide. Alt caz – rehirotonirea ieromonahului Nicolae Condrea de către Episcopul Ioan de Soroca. În ziua de 29 martie 2015 ierodiaconul Nicolae Condrea a fost hirotonit ieromonah de către IPS Mitropolit şi Exarh Petru la biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din oraşul Soroca, ca în ziua de 17 octombrie 2015 să fie rehirotonit preot de către Episcopul Ioan de Soroca la Mănăstirea Saharna. Şi cel de-al treilea caz – rehirotonirea preotului Alexandru Popa de către PS Petru de Ungheni şi Nisporeni. Tânărul Alexandru Popa a fost hirotonit în treapta de diacon, de către ÎPS Mitropolit şi Exarh Petru, în ziua de 25 noiembrie 2015, la biserica „Sf. Ioan cel Milostiv” din or. Călăraşi, rn. Călăraşi şi la 28 februarie 2016, tot de către Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei, a fost hirotonit în treapta de preot pe seama parohiei „Sf. Ioan cel Milostiv” din oraşul Călăraşi. Oprit de la cele sfinte pentru nepomenirea ierarhului (motivul – Sinodul de la Creta), preotul Alexandru Popa a fost rehirotonit de către Episcopul Petru, în ziua de 2 iulie 2017 în treapta de diacon şi în ziua de 7 iulie 2017 în treapta de preot. Ambele slujbe au fost oficiate în Catedrala ,,Sf. Alexandru Nevski” din oraşul Ungheni. Preotul Alexandru Popa, în prima jumătate a lunii octombrie 2017, a fost numit de către PS Petru de Ungheni şi Nisporeni preot în parohia „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dereneu, rn. Călăraşi, parohie care, în luna august a anului 2017, a aderat la Mitropolia Basarabiei. Acum dublu hirotonitul Alexandru Popa este un factor de mare destabilizare a parohiei Dereneu.
Dar sunt şi câteva cazuri când cei hirotoniţi de Mitropolia Basarabiei au fost acceptaţi de Mitropolia Moldovei fără să fie rehirotoniţi. Aş aminti aici de preotul Petru Storoja de la biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Chişinău, de preotul Ioan Baltaga de la biserica „Deportaţilor” cu hramul „Tuturor Sfinţilor” din Chişinău şi de diaconul Adrian Ciuntu, fiul părintelui Ioan Ciuntu de la biserica „Sfânta Teodora de la Sihla” din Chişinău. Se pare că între ierarhii Mitropoliei Moldovei nu există un consens referitor la acest subiect. Unii rehirotonesc, alţii nu. Cei mai tineri în arhierie sunt mai zeloşi. Sunt şi cazuri de repetare a Tainei Sfântului Botez, a Tainei Sfinte Cununii. Unii mai habotnici, cică au repetat şi înmormântările. Dar cum au făcut? I-au dezgropat pe cei răposaţi? Nu ştiu. O situaţie tristă. Dar cine poate să spună câtă sminteală aduce în popor acest joc cu Tainele lui Dumnezeu?
Redacţia Misionarul – Mitropolitul Vladimir a afirmat că Preafericitul Patriarh Teoctist ar fi dat vina pe politicieni, că ei ar fi reactivat Mitropolia Basarabiei. Cum comentaţi aceste afirmaţii?
PS Antonie – Eu, să fiu sincer, mă îndoiesc că vrednicul de pomenire Preafericitul Patriarh Teoctist, Dumnezeu să-l odihnească cu sfinţii, ar fi spus aşa ceva. Mitropolia Basarabiei a fost reactivată de clerici şi credincioşi. Şi a reuşit Mitropolia Basarabiei, în timp, doar pentru că a fost în mijlocul celor care au reactivat-o un ierarh – actualul Întâistătător al Basarabiei, ÎPS Mitropolit şi Exarh Petru. Mare curaj i-a trebuit Mitropolitului Petru să se desprindă de Patriarhia Rusă. Nici acum nu-l pot ierta. Despre aceasta am mai vorbit. Ştim toţi că în anii ’90 s-a început o luptă de revenire la valorile naţionale. Se restaura tot ce a fost pângărit de regimul sovietic – istorie, limbă, grafie latină, drapel ş.a. Se revenea la adevăr. Şi reactivarea Mitropoliei Basarabiei constituie restaurarea adevărului eclesiastic în acest spaţiu. Era necesar acest pas. Pentru că Mitropolia Basarabiei a fost desfiinţată când Basarabia a fost reocupată în 1944 de către Uniunea Sovietică. În mod abuziv aici a fost adusă o altă jurisdicţie eclesiastică, străină de neam şi necanonică. Şi lucrurile trebuiau îndreptate. Că au fost şi unii politicieni care au susţinut acest proces de restaurare a adevărului istoric bisericesc era fi firesc. Şi politicienii sunt credincioşi şi sunt liberi să-şi expună public aderenţa lor religioasă. Nu văd ceva greşit în aceasta. De ce să se afle creştinul sau clericul forţat într-o jurisdicţie eclesiastică străină de neamul lui şi nu în Biserica Neamului? Această stare este una de prizonierat. Omul trebuie să alegă, el în libertatea lui, de care Biserică sa aparţină, nu ţinut împotriva voinţei lui, fiind ameninţat cu canoanele Bisericii şi cu ascultarea, acolo unde el simte un discomfort sufletesc. Acest lucru mi l-au spus mulţi preoţii din Mitropolia Moldovei care a trecut pe la sediul mitropolitan. Şi au dreptate. Că politicienii se declară fii duhovniceşti ai unei Biserici sau a alteia este de înţeles. Este mai grav când un cleric azi se declară susţinător al unui partid politic sau politician, iar mâine deja are altă preferinţă şi tot aşa îşi schimbă predilecţiile la fiecare ciclu electoral, derutând creştinii şi discreditându-se pe sine ca persoană, preoţia şi credinţa. Un asemenea slujitor face un mare deserviciu Bisericii.
Redacţia Misionarul – Preasfinţia Voastră, dar care ar trebui să fie atitudinea clericilor faţă de politică?
PS Antonie – Distantă. Nu ar trebuie să se implice în politică. Preotul nu poate fi părtinitor. Trebuie să rămână părinte pentru toţi. Azi este cu un politician, mâine cu altul. Cine ar trebui să-i împace pe cei care se ceartă în campania electorală şi unde? Preotul şi în biserică. Şi este cunoscută realitatea tristă că unii rămân certaţi mult timp şi după alegeri? Nu vorbeşte frate cu frate din cauza că au opinii politice diferite. Cine să-i împace dacă şi preotul face politică? Nu mai are autoritatea cuvenită pentru a aşeza pacea între păstoriţii săi. Prin participare într-o campanie electorală preotul se compromite. Şi imaginea Bisericii are de suferit. Acest lucru îl arată şi sondajele de opinii, dar fiecare dintre noi am auzit ce spun creştinii despre implicarea a preoţilor în politică. Creştinii dezaprobă acesta. Ei vor să-l vadă pe preot un om a lui Dumnezeu, nu agent electoral a unui partid sau politician. Preotul este chemat să fie slujitorul lui Dumnezeu şi acesta trebuie să rămână toată viaţa. Să conştientizeze că el are altă misiune. Sfântă misiune de la Dumnezeu. Şi astăzi mai amintesc creştinii de ierarhii care au apărut pe bannerele electorale alături de politicieni. Şi la fiecare campanie aveau altă preferinţă. Bieţii preoţi ba au fost îndemnaţi să facă agitaţie electorală pentru Voronin, ba pentru Pasat, acum mai nou pentru Dodon. Ştiu că unii preoţi au refuzat să îndeplinească indicaţiile de sus. Un preot neimplicat în politică se bucură de mai mult respectat.
Redacţia Misionarul – Care este mesajul Preasfinţiei Voastre la început de an?
PS Antonie – Un gând bun de pace şi înţelegere îndrept, în aceste zile de început de an, către fiecare creştin sau cleric. Să învăţăm din Evanghelie şi de la înaintaşii noştri că avem datoria să slujim adevărul – şi cel de credinţă, dar cel care se referă la neamul nostru. Adevărul este lumină. Aflându-ne în lumină ne aflăm cu Dumnezeu. În afara adevărului existenţa noastră nu-şi are rost. Irosim timpul vieţii în zădar. Tuturor le doresc un an binecuvântat cu sănătate, pace şi bucurii şi să folosească timpul vieţii pentru a se apropia de Dumnezeu. Anunţ pe această cale că stau la dispoziţie pentru a fi contactat de reprezentanţii Mitropolitului Vladimir pentru a începe un dialog local între cele două Mitropolii. Între Mitropolia Basarabiei şi Mitropolia Moldovei eu aş vedea în locul confruntării, conflictelor şi, chiar a concurenţei o colaborare, cooperare şi conlucrare spre binele Ortodoxiei. La mulţi ani tuturor!
Redacţia Misionarul – Vă mulţumim pentru discuţie.
PS Antonie – Doamne ajută.
