Preasfinției Sale,
Preasfințitului Părinte Veniamin,
Episcopul Basarabiei de Sud,
Iubiților fii duhovnicești ai Părintelui Ioan,
Cinului preoțesc și credincioșilor din Parohia Cobusca Nouă,
Am aflat cu adâncă durere de suflet vestea trecerii la cele veșnice a vrednicului slujitor al lui Hristos, Protoiereul Ioan Goreanu, tată iubitor, păstor jertfelnic și rugător statornic, care și-a încheiat pelerinajul vieții pământești la vârsta de 72 de ani, în seara zilei de 29 iulie 2025, înconjurat de rugăciunea și dragostea copiilor săi.
Părintele Ioan a fost o făclie luminoasă a preoției slujitoare din Basarabia – un om al rugăciunii neîncetate, al lacrimii și al jertfei pentru turma încredințată. În vremuri grele și ostile, când lumina credinței era prigonită, s-a ridicat cu curaj și tărie sufletească să zidească biserici și să modeleze suflete. Cu smerenie și râvnă a păstorit peste trei decenii comunitatea din Cobusca Nouă, unde a lăsat urme adânci în inimile credincioșilor și în conștiința Bisericii din stânga Prutului.
Viața sa a fost o filă vie de Evanghelie, scrisă nu cu cerneală, ci cu lacrimile rugăciunii, cu sudoarea slujirii și cu iubirea pentru Hristos și aproapele. A fost un părinte duhovnicesc pentru mulți, un om al păcii și al blândeții, care a știut să mângâie suferințele, să aline nevoile și să cultive nădejdea acolo unde ea părea stinsă.
Rodul vieții sale vorbește tainic și profund: din familia sa binecuvântată au răsărit slujitori ai altarului, teologi și misionari ai Cuvântului, iar fiul său cel mare, astăzi Episcop al Bisericii lui Hristos, este o cunună vie a unei vieți de preot trăită întru deplinătate. Nimic nu poate fi mai pilduitor decât o viață care zidește vieți și care naște sfințenie prin jertfă tăcută.
În aceste clipe de grea despărțire vremelnică, adresăm Preasfinției Voastre, familiei îndurerate, cinului preoțesc și întregii comunități păstorite odinioară de Părintele Ioan, gândurile noastre de mângâiere și de nădejde în Hristos Cel Înviat. Plângem, dar nu ca unii care nu au nădejde (cf. I Tes. 4,13), ci cu credința că părintele nostru drag a trecut din viață la Viață, din ostenelile vremii în bucuria veșniciei, unde slujirea nu se mai face cu trudă, ci cu slavă.
Rugăm pe Hristos, Arhiereul cel veșnic, să odihnească sufletul Părintelui Ioan în lăcașurile drepților, în lumina neînserată și iubirea Împărăției cerești, acolo unde este pace, bucurie și cântare nesfârșită.
Veșnică să-i fie pomenirea între slujitorii buni și credincioși!
Cu arhierească rugăciune și părintească mângâiere,
† PETRU
Arhiepiscopul Chișinăului,
Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor
