Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, a oficiat, la Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul” din Chișinău, Slujba Pavecerniței și a Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, rânduită în ziua de luni a primei săptămâni din Postul Mare.
Slujba s-a desfășurat într-un cadru solemn, alături de un sobor de preoți și în prezența enoriașilor, care au ascultat, cu smerenie și evlavie, răspunsurile la strană date de Corala academică „Gavriil Musicescu” a Mitropoliei Basarabiei.
Canonul Sfântului Andrei Criteanul, renumit pentru profunzimea învățăturilor teologice, este una dintre cele mai cunoscute slujbe din perioada pregătirii pentru Praznicul Învierii Domnului. Numit și Canonul lacrimilor sau Canonul cel Mare, imnul reprezintă un îndemn la pocăință, contribuind la întărirea creștinului în lucrarea urcușului duhovnicesc și la pregătirea pentru întâlnirea cu Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.
Potrivit rânduielii liturgice, Canonul cel Mare se citește fragmentat în primele patru zile din Postul Mare, în cadrul slujbei Pavecerniței Mari. Creația duhovnicească reprezintă o alcătuire liturgică deosebită, fiind, totodată, cel mai mare dintre toate canoanele existente în rânduiala Bisericii Ortodoxe. Este formată din peste 250 de stihiri și este citită în primele patru zile din Postul Sfintelor Paști (în cadrul slujbei Pavecerniței mari), precum și în miercurea din săptămâna a cincea a Postului (când Canonul este reluat integral în cadrul Deniei zilei de joi).
Autorul Canonului este considerat drept „părintele canoanelor”, Sfântul Andrei Criteanul fiind inițiatorul acestei categorii de cântări imnografice în Biserica Ortodoxă.
Ca un ilustru imnograf, Sfântul Andrei Criteanul evidențiază virtutea pocăinței, alegând cu iscusință diverse antiteze și comparații, fie între persoane, fie între trăiri, prin care iese la iveală importanța acestei virtuți și a schimbării modului de viață.
Încă din primele tropare ale canonului, Sfântul Andrei ne pune înainte elementele din care trebuie să izvorască adevărata plângere și tânguire a păcatelor, și anume recunoașterea stării de păcătoșenie, mărturisirea păcatelor și încercarea pe cât este posibil să fugim de cursele vrăjmașului care trag pe om spre păcat.
Credit foto: Mitropolia Basarabiei / Anghelina Vîrtosu
