Spre Slava lui Dumnezeu, astăzi în Duminica I după Rusalii (a Tuturor Sfinților), 14 iunie, Înaltpreasfințitul Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a oficiat Sfânta Liturghie la Paraclisul Mitropolitan din Chișinău, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, iar la strană a înălțat cântări Corala Mitropoliei Basarabiei.
În această duminică sărbătorim pe toți sfinții Bisericii pe care îi știm, dar și pe care nu-i cunoaștem. Dacă ne uităm în calendar, în fiecare zi din an, sunt scrise nume de sfinți, rareori întâlnim doar un singur nume, dar de obicei sunt câte două, trei sau mai multe nume. Pe lângă acestea, din cauza spațiului tipografic, mai găsim, tot în aceeași zi, alte nume de sfinți scrise în sinaxarele din minee în care este redată și viața lor pe scurt. Așadar în această zi pomenim pe sfinții a căror nume s-au pierdut în istorie sau se află în documente care nu au văzut lumina zilei, dar ei există în Împărăția lui Dumnezeu. Biserica îi împarte în: patriarhi, drepți și prooroci, apostoli și ucenici, sfințiți mucenici, mucenici și mucenițe, apologeți, mărturisitori, dascăli și ierarhi, pustnici, călugări, cuvioși și cuvioase, creștini care s-au distins prin faptele lor.
Acest fapt al sfinților pe care nu-i cunoaștem este arătat încă din Vechiul Testament când profetul Ilie Îi spune lui Dumnezeu: “Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale și pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu singur, dar (ei) caută să ia sufletul meu”(III Regi 19, 10), dar Dumnezeu îi răspunde: “Mi-am oprit dintre istraeliți șapte mii de bărbați, genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal și buzele tuturor acestora nu l-au sărutat”(III Regi 19,18). Există sfinți pe care numai Dumnezeu îi știe, iar El arată slava lor când socotește de cuviință.
Această duminică nu este pusă la întâmplare după Pogorârea Sfântului Duh, ea ne arată că numai prin Sfântul Duh oamenii pot devei sfinți, ne arată necesitatea venirii Sfântului Duh în lume. În actul Creației, Dumnezeu a dat posibilitatea omului să fie asemenea Lui, ca omul să se îndumnezeiască sau să se sfințească prin harul Duhului Sfânt. Sfințenia este revelarea lui Dumnezeu în făptura Sa: ”Cine rămâne în mine și Eu rămân în el“ (Ioan 15, 5). În rugăciunea arhierească, Hristos Îi cere lui Dumnezeu-Tatăl: “Sfințește-i, Doamne, cu adevărul Tău, ca și ei să fie sfințiți în adevăr” (Ioan 17, 17). Într-o altă împrejurare Hristos spune: “Fiți dar desăvârșiți, precum Tatăl Cel Ceresc desăvârșit este” (Matei 5, 48).
Auzim des despre oameni care duc viață sfântă, adică oameni care se lasă conduși de lucrarea mântuitoare a Duhului Sfânt; sau la Taina Sfântului Maslu spunem: “Binecuvântați părinți sfințiți și ne iertați pe noi păcătoșii”, preoții fiind un canal al Duhului Sfânt care ne oferă calea spre sfințenie. Dumnezeu prin iubirea Sa desăvârșită revarsă sfințenia Lui oamenilor pe măsura credinței lor curate.
În final Înaltpreasfinția Sa a concluzionat că sfinții, pentru toate strădaniile lor duhovnicești, sunt socotiți prietenii lui Dumnezeu. În Împărația lui Dumnezeu ei ne ascultă rugăciunile, se întristează de necazurile noastre, se bucură de reușitele noastre, dar cel mai important se roagă neîncetat atunci când le cerem ajutorul. Rugăciunile și mijlocirile lor sunt ascultate și bineprimite de Dumnezeu.
