Sfânta Muceniță Ecaterina a trăit în sec. al IV-lea (fapt consemnat de Eusebiu de Cezareea în Istoria bisericească în jurul anului 320) și era fiica guvernatorului Alexandriei Egiptului. Datorită frumuseții sale a fost cerută de soție de împărat, dar ea l-a refuzat motiv ce a dus la exilarea ei.
Tânara nobilă a îndrăznit să-l abordeze pe împăratul Maximiam (286-305) pentru a mărturisi credința creștină, convertind mai mulți demnitari la creștinism, iar din acest motiv a fost aruncată în temniță. Împărăteasa, auzind curajul sfintei, a vizitat-o în temniță, convertindu-se și botezându-se împreună cu cel mai mare comandant al curții imperiale. Fiind persoane importante în stat au fost condamnate la moarte astfel devenind martiri.
Sfânta Ecaterina, prin ordinal împăratului, a fost și ea condamnată la moarte prin tăierea capului. Tradiția spune că îngerii au luat trupul sfintei și l-au dus pe Muntele Sinai.
Împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, în anul 327 a construit o biserică în Sinai pe care mai târziu împăratul Iustinian a transformat-o în fortăreață. Prin descoperirea moaștelor izvorâtoare de mir a Sfintei Ecaterina, mănăstirea și-a însușit numele sfintei.
Sfânta este sărbătortă o dată cu Odovania Praznicului Intrării Maicii Domnului în Biserică. Biserica Rusă o sărbătorește cu o zi mai înainte din ordinul împărătesei Ecaterina cea Mare care nu vroia să-și sărbătorească ziua onomastică o dată cu odovania Vovideniei.
Sfânta Ecaterina este ocrotitoarea teologilor, apologeților, predicatorilor, filosofilor, dar și a tuturor credincioșilor care i se roagă cu credință.
