Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți români basarabeni,
Dragi români de pretutindeni,
Duminica migranților români, sărbătorită astăzi, ne îndreaptă gândul către milioanele de frați și surori plecați departe de locurile natale, purtând cu ei grija familiei, povara despărțirii de părinți și copii, strădania pentru un trai mai bun și nădejdea întoarcerii acasă.
Noi, românii basarabeni, cunoaștem în toată adâncimea ei durerea înstrăinării. Istoria ne-a izolat de frați și rude prin hotare nedrepte, deportări și prigoane, iar migrația ultimelor decenii a împrăștiat numeroase familii prin întreaga lume. Fie că ne aflăm în Basarabia, fie că suntem departe de locurile natale, trăim o pribegie vremelnică, purtând în rugăciune dorința reîntregirii neamului românesc în adevăr, credință și dragoste frățească.
Chiar dacă depărtarea se măsoară deseori în mii de kilometri, înstrăinarea adevărată își are începutul atunci când creștinul își uită credința, tradițiile, limba, părinții și locul din care a plecat. De aceea, Biserica strămoșească îi cheamă pe românii din diaspora să păstreze legătura cu vatra părintească și cu cei dragi, să rămână aproape de parohiile românești și să transmită copiilor moștenirea duhovnicească primită de la înaintași.
Oriunde în lume este prezentă Biserica Ortodoxă Română, suntem acasă. Patriarhia Română s-a îngrijit ca românii plecați peste hotare să poată participa la Sfânta Liturghie săvârșită în limba mamei, să se spovedească, să-și boteze copiii și să-și pomenească părinții. Parohiile românești au devenit locuri de întâlnire pentru cei care poartă același dor, iar în jurul Sfântului Potir, credincioșii noștri trăiesc bucuria apartenenței la aceeași comunitate de credință și de neam.
Pentru voi, dragi români, acasă este locul în care vorbiți românește și îi învățați pe copii primele rugăciuni. Este locul în care cinstiți icoanele sfinților români și vă alinați dorul prin baladele strămoșești ori prin versurile lui Mihai Eminescu și Grigore Vieru. Dar, acasă înseamnă, deopotrivă, legătura păstrată cu biserica în care ați fost botezați, cu mormintele bunicilor și cu oamenii care încă vă așteaptă întoarcerea.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în mesajul său adresat românilor de peste hotare, ne amintește că „rugăciunea, iubirea față de părinți, de neam și de Dumnezeu nu cunosc hotare”. Aceste cuvinte cuprind și o datorie sfântă: distanța dintre țări să nu devină distanță între suflete, iar bunăstarea materială să nu fie dobândită cu prețul pierderii identității noastre.
Iubiți părinți, vorbiți românește cu fiii și fiicele voastre. Învățați-i să se roage, duceți-i la biserică și povestiți-le despre locurile din care provin. Când vă întoarceți acasă, arătați-le satul, biserica, școala, fântâna și mormintele strămoșilor. Copilul care își cunoaște rădăcinile va putea trăi cu demnitate printre alte popoare, fără să uite cine este.
Vă îndemnăm să rămâneți aproape de părinții și bunicii din Basarabia și din Țara-Mamă, România. Darurile și ajutorul material sunt importante, însă nu pot înlocui glasul, timpul și prezența celor dragi. Sunați-i, cercetați-i și reveniți acasă ori de câte ori puteți, pentru că una dintre cele mai grele forme ale sărăciei sufletești este singurătatea.
Adresăm, totodată, aleasă recunoștință ierarhilor și preoților Bisericii Ortodoxe Române care slujesc în diaspora, sprijinind familiile și adunând comunitățile românești. Prin osteneala lor, românii găsesc departe de țară un altar, un povățuitor și o familie duhovnicească.
Mitropolia Basarabiei vă poartă pe toți în rugăciune. Ușile parohiilor noastre vă sunt deschise, iar la întoarcere veți găsi aici comunitățile, casele și oamenii care v-au păstrat locul în inimă.
Ne rugăm ca Dumnezeu să-i ocrotească pe românii aflați departe, să întărească familiile despărțite, să-i mângâie pe părinții rămași singuri și să păzească unitatea neamului nostru. Oriunde ne-am afla, să rămânem uniți prin credință, rugăciune și dragoste față de pământul din care am plecat.
Cu părintească dragoste și arhierească binecuvântare,
