În Duminica a XX-a după Rusalii, zi închinată minunii învierii fiului văduvei din Nain, credincioșii din Chișinău s-au adunat la rugăciune în Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul” al Reședinței Mitropolitane, pentru a participa la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor.
Înconjurat de un sobor de preoți și diaconi slujitori ai Paraclisului, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru a adus jertfa euharistică pentru iertarea, pacea și mângâierea tuturor celor care, asemenea femeii din Nain, își poartă suferințele și bucuriile înaintea lui Hristos. Atmosfera liturgică a fost împodobită de Corala Academică a Mitropoliei Basarabiei, care a dat răspunsurile la strană, întregind rânduiala slujbei prin armonia cântării pline de evlavie.
În cadrul Liturghiei, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit, Părintele Vlad Mihăilă, slujitor al Paraclisului Mitropolitan, a rostit un cuvânt de învățătură despre mila Mântuitorului, Care nu privește durerea omului de la distanță, ci Se apropie și o preschimbă în nădejde.
„Domnul Hristos nu rămâne străin de lacrimile lumii, ci le ia asupra Sa. În fața porților cetății Nain, El nu doar mângâie suferința umană, ci dăruiește viață. Această întâlnire dintre mila lui Dumnezeu și neputința omului rămâne temelia credinței: că nicio moarte nu este deplină acolo unde Dumnezeu Se apropie de inimă”, a spus părintele Vlad în predica sa.
Sfânta Liturghie s-a încheiat cu un moment festiv de felicitare, prilejuit de aniversarea a 75 de ani de viață ai părintelui Vlad Mihăilă. Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru, împreună cu soborul slujitor și numeroșii credincioși prezenți, i-au adresat părintelui gânduri de recunoștință și binecuvântare, pentru întreaga sa activitate pedagogică și duhovnicească, precum și pentru contribuția deosebită adusă vieții bisericești din cadrul Mitropoliei Basarabiei.
Această Duminică a fost, astfel, o zi a recunoștinței și a comuniunii — o mărturie că Biserica, prin slujitorii ei, continuă să fie locul unde mila lui Hristos întâlnește durerea omului, prefăcând-o în viață și în bucurie veșnică.
