Basarabia – jertfă, dor și binecuvântare
27 martie 1918 – 27 martie 2025
107 ani de la Unirea Basarabiei cu Țara-Mamă
Iubiți frați și surori întru Hristos,
Cinstiți părinți și slujitori ai Sfintelor Altare,
Dreptmăritori credincioși români de pretutindeni,
Ziua de 27 martie nu este doar o dată din calendarul istoriei noastre, ci o sărbătoare vie în inima fiecărui român care simte și trăiește în duhul unității, al credinței și al jertfei pentru neam. Astăzi, când marcăm 107 ani de la Unirea Basarabiei cu România, aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru acest dar providențial, pentru curajul înaintașilor noștri și pentru puterea de a rămâne uniți în duh, în credință și în aceeași identitate.
Unirea din 1918 a fost un act de luminare a conștiinței naționale, izvorât nu din forță politică sau conjuncturi diplomatice, ci dintr-un sentiment profund de apartenență – de limbă, de sânge și de suflet. Basarabia s-a întors atunci acasă, nu ca o provincie cucerită, ci ca o fiică risipită, ce a purtat ani de suferință, dar care nu și-a uitat niciodată mama. A venit cu răni, dar și cu speranță, cu dor, dar și cu credință neclintită.
Această revenire la sânul Țării-Mamă a fost și o reîntoarcere a Bisericii Ortodoxe Române în spațiul ei firesc de slujire și păstorire. A fost începutul unei lucrări duhovnicești de renaștere: în școli, în parohii, în viața liturgică, în lucrarea culturală. Mitropolia Basarabiei a înflorit atunci prin oameni vrednici, prin ierarhi și preoți mărturisitori, prin credincioși care au ținut aprinsă candela românismului și a ortodoxiei, chiar și în vremuri de restriște.
Astăzi, când privim în urmă cu cinste și cutremur, ne aducem aminte de martirii și eroii neamului: de Mitropolitul Gurie Grosu, de Sfântul Preot Mucenic Alexandru Baltaga, de părintele Pan Halippa, de toți membrii Sfatului Țării care au pus semnătura lor pe un vis secular. Dar ne aducem aminte și de toți cei care, în deceniile grele ce au urmat, au suferit în tăcere pentru că au iubit România și Biserica strămoșească. Ei nu au fost învinși, pentru că au rămas prezenți în rugăciunea noastră.
Unirea, iubiți frați și surori, nu este o pagină încheiată, ci o lucrare sfântă care trebuie dusă mai departe. Ea se construiește azi prin misiunea fiecărei parohii, prin școlile și azilele sprijinite de preoții noștri, prin implicarea tinerilor în activitățile bisericești, prin fiecare copil care învață „Tatăl nostru” în limba română și prin fiecare lumânare aprinsă pentru neamul românesc.
Mitropolia Basarabiei, parte vie și istorică a Bisericii Ortodoxe Române, este astăzi o dovadă că unitatea nu se frânge prin granițe, ci se întărește prin rugăciune, prin jertfă și prin lucrare. Fiecare biserică zidită, fiecare carte tipărită, fiecare act de milostenie este o mărturie a acestei continuități.
Vă îndemnăm pe toți, cler și popor, să nu lăsăm uitarea să umbrească memoria. Să nu lăsăm oboseala să stingă râvna. Să nu lăsăm dezbinarea să biruiască unitatea.
Să ne rugăm pentru neamul nostru. Să fim demni de jertfa înaintașilor. Să lucrăm în ogorul unității și al Evangheliei cu nădejde, cu bucurie și cu credință. Și atunci, Basarabia va rămâne nu doar parte din România, ci și parte din inima fiecărui român de pretutindeni.
În această zi de sărbătoare, înălțăm rugăciuni de binecuvântare pentru clerul și credincioșii Bisericii Ortodoxe Române, dar și pentru toți românii de pretutindeni, cu nădejdea că, prin voia lui Dumnezeu, vom păstra și vom întări ceea ce istoria ne-a dăruit cu atâta jertfă.
Cu arhierească dragoste și binecuvântare,
♱ ÎPS Părinte PETRU,
Arhiepiscopul Chișinăului,
Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor
