Ziua de prăznuire a Sfântului și Slăvitului Prooroc Ilie Tesviteanul a adunat, duminică, 2 august 2026, mulțime de clerici și credincioși la Mănăstirea „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” din localitatea Teșcureni, raionul Ungheni, care și-a sărbătorit ocrotitorul spiritual. Păstrând o frumoasă tradiție statornicită de mai bine de un deceniu, hramul așezământului monahal a fost încununat prin săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii arhierești.
Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Antonie, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a poposit în mijlocul obștii monahale și al numeroșilor închinători veniți din împrejurimi, fiind întâmpinat cu multă căldură de părintele stareț Damaschin Cimbir, împreună cu viețuitorii mănăstirii și de mulțimea credincioșilor adunați la sărbătoarea hramului.
În cadrul Sfintei Liturghii, ierarhul a înălțat rugăciuni pentru obștea mănăstirii, pentru binefăcătorii sfântului așezământ, pentru credincioșii prezenți și pentru toți cei care își pun nădejdea în mijlocirea Sfântului Ilie, cerând Bunului Dumnezeu pace, întărire în credință și spor duhovnicesc.
La momentul rânduit, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit a rostit un cuvânt de învățătură despre viața și lucrarea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai mari proroci ai Vechiului Testament și chip al vieții ascetice, al rugăciunii și al râvnei pentru Dumnezeu. Ierarhul a menționat că tradiția Bisericii îl cinstește pe Sfântul Ilie și ca model al nevoinței monahale, viața sa în pustie devenind pildă pentru toți cei care doresc să-și dedice viața rugăciunii și să se apropie de Dumnezeu.
În cuvântul său, Părintele Mitropolit a spus:
„Toată puterea Sfântului Prooroc Ilie s-a născut din rugăciune. Înainte de a schimba ceva în jurul său, Dumnezeu l-a ajutat să-și schimbe conștiința. De aceea, Biserica îl cinstește până astăzi ca pe un mare dascăl al rugăciunii și al vieții curate. Noi, de multe ori căutăm sens în lucrurile exterioare, însă Sfântul Ilie ne învață prin propria trăire că adevărata putere se află înlăuntrul omului. Când omul își pleacă genunchii înaintea lui Dumnezeu, începe să se înalțe cu adevărat. Când își curăță inima, începe să vadă limpede calea pe care i-a pregătit-o Milostivul. Când învață să se roage, începe să înțeleagă rostul vieții. Lumea are nevoie și astăzi de astfel de oameni: oameni ai rugăciunii, ai păcii și ai dreptății, care păstrează vie prezența lui Dumnezeu în familii, în comunitate și în Biserică.”
La încheierea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Antonie a adresat un cuvânt de felicitare și binecuvântare părintelui stareț Damaschin Cimbir, apreciind râvna duhovnicească și osteneala depusă pentru dezvoltarea vieții monahale și pentru înfrumusețarea așezământului.
Ierarhul a evidențiat în mod deosebit lucrările de construire a noii biserici a mănăstirii, exprimându-și nădejdea că, prin rugăciunile Sfântului Prooroc Ilie și prin jertfa obștii, a binefăcătorilor și a credincioșilor, acestea vor fi duse la bun sfârșit în timpul apropiat.
Totodată, Mitropolitul Basarabiei a remarcat dragostea deosebită pe care credincioșii o poartă acestui așezământ monahal, subliniind că prezența numeroasă a închinătorilor nu se vede doar în ziua hramului, ci la fiecare Sfântă Liturghie și la fiecare ceas de rugăciune. Această legătură duhovnicească dintre obștea mănăstirii și credincioși este rodul unei lucrări pastorale vrednice, plină de dăruire și al unei comunități care și-a găsit aici loc de rugăciune, de spovedanie și de întărire sufletească.
La rândul său, părintele stareț Damaschin a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Antonie pentru binecuvântata vizită, pe care a făcut-o pentru întâia oară în demnitatea de Mitropolit al Basarabiei, exprimându-și recunoștința pentru împreuna-rugăciune, pentru cuvântul de folos sufletesc și pentru încurajările adresate obștii monahale.
Părintele stareț a mulțumit, de asemenea, soborului slujitor, binefăcătorilor și tuturor credincioșilor care au luat parte la sărbătoarea hramului și care susțin, prin rugăciune și jertfă, lucrarea duhovnicească și edilitară a mănăstirii, nădăjduind ca Sfântul și Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul să ocrotească această vatră monahală și pe toți cei care îi trec pragul cu credință și dragoste.
