În cadrul Sfintei Liturghii, la momentul Antifonului al III-lea, Înaltpreasfinția Sa a oferit Părintelui Paroh, Protoiereul Ioan Marian, distincția bisericească de a purta Mitră. Aceasta a venit în urma frumoasei activități misionare și a implicării active în viața bisericească, a jertfei pe care Părintele împreună cu enoriașii au depus-o de-a lungul anilor pentru ridicarea unui lăcaș de cult.
Acest eveniment a fost marcat și prin faptul că Părintele Paroh Ioan Marian a împlinit frumoasa vârstă de 40 de ani primind felicitări de la ÎPS Părinte Mitropolit, enoriași și ctitori.
Purtarea Mitrei de către preoți reprezintă demnitatea dată de Arhiereu ce semnifică jertfa deplină depusă pentru Biserică asemenea cununii de spini purtată de Mântuitorul Hristos. Mitra preînchipuie și autoritatea arhiereului asemenea împăraților bizantini care purtau cununi de pietre scumpe, autoritate care este transmisă preoților vrednici, muncitori, râvnitori, demni de asemenea distincție.
La finalul Dumnezeieștii Liturghii ÎPS Părinte Mitropolit PETRU a sfințit Crucile ce vor urma să fie ridicate pe noul lăcaș de cult.
“Crucea este pavăza, arma şi trofeul împotriva diavolului… Este scularea celor căzuţi, sprijinul celor statornici, reazemul celor slabi, toiagul celor păstoriţi, călăuza celor convertiţi, desăvârşirea celor înaintaţi, mântuirea trupului şi a sufletului, izgonitorul răutăţilor, pricinuitorul bunătăţilor, distrugerea păcatului, răsadul învierii, pomul vieţii veşnice” (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, 11).
În cadrul slujbei de TeDeum în semn de mulțumire pentru darurile bogate revărsate de Dumnezeu asupra parohiei și a întregii Biserici, dar și pentru sărbătorirea zilei de naștere a Părintelui Protoiereu Mitrofor Ioan Marian, ÎPS Părinte Mitropolit PETRU a oferit ctitorilor parohiei DISTINCȚII MITROPOLITANE „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt”, gradul al III-lea și „Sfânta Cuvioasă Parascheva”.
Aceste Gramate sunt oferite de Mitropolia Basarabiei, la propunerea preotului paroh, ctitorilor, binefăcătorilor și ostenitorilor din parohii, care au contribuit și contribuie prin jertfa lor la construirea de biserici, la susținerea vieții active a parohiei, la împodobirea lăcașurilor de cult și la misiunea lor filantropică în raport cu aproapele lor.
În semn de mulțumire Părintele Paroh Protoiereu Mitrofor Ioan Marian a dăruit ÎPS Părinte Mitropolit un set de dicher și tricher împodobite cu pateriță.
Cuvântul de învățătură rostit de ÎPS Părinte Mitropolit PETRU a adus lămuriri asupra evangheliei duminicale, accentuând că mila, bunătatea, iubirea lui Dumnezeu nu ne scapă de dreapta Lui Judecată.
Prin pilda slujitorului nemilostiv, Mântuitorul Hristos, răspunde întrebării lui Petru: “Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori?” (Matei 18,21). Iar Iisus i-a răspuns: “Nu, zic ție, până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori căte șapte” (Matei 18,22). Fiind un răspuns greu de înțeles, nu numai pentru Petru, ci și pentru cei ce erau de față, Hristos exemplifică cele spuse printr-o pildă, practică des întâlnită la El pentru a aduce o lămurire învățăturii. În concepția iudaică cifra șapte exprimă desăvârșirea. Așa că Hristos nu a dat un răspuns matematic (să ierți fratelui tău, sau aproapelui, de 490 de ori), ci unul simbolic și anume la nesfârșit: “De-ți va greși fratele tău, dojenește-l, și dacă se va pocăi iartă-l. Și chiar de-ți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l!” (Luca 17,3-4).
Unui împărat, care a voit să se socotească cu slugile sale (Matei 18,23), I s-a adus un datornic cu zece mii de talanți (Matei 18,24). Neavând cu ce să plătească , stăpânul său a poruncit să i se confiște toate averile și bunurile, iar el și familia lui să fie vânduți ca sclavi (Matei 18,25). Potrivit Legii evreiești sclavii puteau deveni oameni liberi după șase ani (Deuteronom 15,12), dar datoria lui era așa de mare încât nici prin acest mod nu o putea achita. Un talant cântărea între 40 și 50 kg (varia în funcție de faptul dacă era din aur sau argint, lucru ce nu-l specifică Sfântul Evanghelist, iar părerea exegeților este împărțită). Realizând gravitatea problemei în care se afla, datornicul, căzând în genunchi s-a închinat zicând: “Doamne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot” (Matei 18,26).
Impresionat de gestul disperat al slugii, stăpânul nu că a amânat plata datoriei, ci a iertat-o (Matei 18,27). Stăpânul parabolei este Dumnezeu, iar slugile suntem noi. Talanții reprezintă mulțimea păcatelor noastre care ne fac datori în fața lui Dumnezeu. În prima jumătate a pildei, Hristos, ne arată cât de mult poate ierta Dumnezeu oamenilor. Arată că prin pocăință, Dumnezeu nu numai că ne iartă, dar ne oferă și libertate. Însă în a doua parte a parabolei aflăm despre dreapta judecată a Lui.
Slujitorul, ieșind de la stăpânul său, a întâlnit pe unul care era asemenea lui, dar care-I datora o sută de dinari, o sumă foarte mică având in vedere momentul de mai înainte, dar poate destul de consistentă pentru aproapele lui. Un dinar, precum aflăm din Sfânta Scriptură, era plata unui om pe o zi de muncă și cântărea doar 4,5 grame de argint. Așadar, primul dintre ei, a pus mâna pe el, și a zis: “Plătește-mi cât îmi ești dator” (Matei 18,29). Acesta din urmă s-a rugat să mai fie amânată plata, dar rugămințile lui nu au fost ascultate, așa că a fost aruncat în închisoare până la achitarea datoriei (Matei 18,30).
Aflând stăpânul a chemat sluga înapoi la el și mâniindu-se l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce va plăti toată datoria, pentru că nu a avut milă la rândul său de aproapele lui (Matei 18,32-35). Acest lucru din urmă prefigurează Judecata de Apoi: “Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veți ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre” (Matei 18,35).
Înțelegem prin această pildă că mila, bunătatea, iubirea lui Dumnezeu nu ne scapă de dreapta Lui Judecată. El ne oferă libertatea de a nu mai greși, așa că relația noastră cu aproapele este strâns legată cu relația noastră cu Dumnezeu.
Articol redactat de Părintele Arhidiacon Constantin Olariu.
