Duminică, 28 ianuarie 2018, PS Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului a oficiat, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la biserica „Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” din satul Hârbovăţul Nou, raionul Anenii Noi (preot paroh Victor Bejan).
În cuvântul rostit după Sfânta Liturghie, ierarhul Mitropoliei Basarabiei s-a referit la perioada Triodului şi la parabola Vameşului şi a Fariseului. Între altele, PS Antonie a zis: „Evanghelia de astăzi se încheie cu versetul: „Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”. Vedem că doar smerenia înalţă. Înălţarea de sine este o stare care înşeală. Mândria este o stare detestată de Dumnezeu. Din mândrie au căzut îngerii şi tot prin mândrie cade şi omul. Smerenia ne ajută să înţelegem că pentru tot suntem datori să-i mulţumim lui Dumnezeu. Smerit a fost Mântuitorul şi ne-a îndemnat şi pe noi să fim smeriţi. Smeriţi au fost sfinţii care au câştigat viaţa veşnică. Vedem că smerenia este calea sigură care duce spre mântuire”. „Pentru a fi plăcuţi în faţa lui Dumnezeu trebuie să învăţăm de la vameş smerenia şi de la fariseu evlavia, aşa cum ne învaţă Sfinţii Părinţi”, a mai spus PS Antonie.
Preasfinţitului Antonie a apreciat activitatea misionară a părintelui Victor, care a dinamizat simţitor viaţa religioasă de la venirea Sfinţiei Sale în satul Hârbovăţul Nou.
În cadrul Sfintei Liturghii, PS Antonie l-a hirotonit n diacon pe dl Valerie Negură, originar din satul Hârbovăţ, rn. Anenii Noi, fiul fostului preot Ioan Negură, trecut la cele veşnice în anul 1987 şi care a păstorit la Hârbovăţ peste treizeci de ani. PS Antonie a adus un omagiu părinţilor părintelui diacon Valerie Negură, protoiereul Ioan Negură şi preoteasa Ludmila Negură, menţinând între altele: „Aşa a rânduit Bunul Dumnezeu ca la naştere să fiu primit în această lume de mâinile preotesei Ludmila, care era moaşă în sat la noi, în Hârbovăţ, iar botezat să fiu de părintele Ioan, împreună cu alt preot protoiereul Antonie Calmâc. Părintele Ioan avea preoţia de la Mitropolitul Basarabiei Efrem Enăchescu, deci era hirotonit preot de Mitropolitul canonic al acestui spaţiu. Astăzi am reuşit să îndeplinesc o dorinţă dea preotesei Ludmila, sau cum îi spuneau în sat „matuşca Ludmila” dar cred că şi părintele Ioan şi-a dorit mult acest lucru, ca fiul lor, Valerie, să fie hirotonit diacon. În luna februarie 1996 am avut o discuţie cu doamna preoteasă Ludmila, pentru a afla detalii despre suferinţa familiei Negură pe timpul regimului sovietic. Doamna preoteasă mi-a vorbit despre umilinţele la care a fost supus părintele Ioan, dar şi întreaga familie Negură de slugile regimului sovietic ateu, mărturii pe care le-am consemnat într-un material publicat în revista „Alfa şi Omega” şi între altele doamna preoteasă mi-a spus că are un vis şi anume să-l vadă pe fiul ei, Valerie, hirotonit măcar diacon. Ea trecut la cele veşnice în luna mai a aceluiaşi an. Acum vre-o doi ani i-am spus domnului Valerie, care de astăzi este părintele diacon Valerie, despre dorinţa mamei sale şi părintele ca un fiu ascultător a acceptat, după o perioadă de meditaţie, chiar dacă a trecut atâta timp, să-i îndeplinească visul. Sunt sigur că acolo, în ceruri, astăzi, se bucură şi părintele Ioan şi preoteasa Ludmila că fiul lor a fost hirotonit diacon. Şi ce lucrarea a lui Dumnezeu? Părintele Ioan hirotonit de Mitropolitul Basarabiei m-a botezat pe mine, şi eu, în calitate de episcop vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului a Mitropoliei Basarabiei să-l hirotonesc pe fiul său în treapta de diacon. Cum a lucrat Dumnezeu prin structura eclesiastică canonică din acest spaţiu. Ne rămâne doar să aducem slavă lui Dumnezeu, să-I mulţumim pentru toate şi să-i dorim părintelui Valerie păstorire îndelungată spre slava lui Dumnezeu”. „Am ţinut ca hirotonia să fie aici, la Hârbovăţul Nou, pentru că este satul cel mai aproape de satul Hârbovăţ şi această localitate a fost deservită de părinte Ioan, cât timp a păstorit la Hârbovăţ. Boteza, cununa, oficia slujbele de înmormântare, venea, aici, la Paştele blajinilor. Bineînţeles că era mai bine dacă această taină era oficiată în biserica din satul Hârbovăţ, unde părintele Ioan a slujit peste treizeci de ani, dar biserica din satul nostru se află în mod necanonic în jurisdicţia Patriarhiei Moscovei. Deocamdată. Iar Mitropolia Basarabiei nu are, pentru moment, o comunitate în satul Hârbovăţ”, a mai spus PS Antonie.
Părintele Victor a mulţumit Preasfinţiei Sale pentru vizită şi binecuvântare arhierească şi a menţionat că este prima hirotonie în sfântul locaş de la Hârbovăţul Nou, ceea ce constituie un eveniment pentru comunitatea pe care o păstoreşte, invitându-l pe ierarhul Mitropoliei Basarabiei să mai vină la Hârbovăţul Nou şi cu alte ocazii.
Istoric: Părintele Victor Bejan a fost numit preot la Hârbovăţul Nou în primăvara anului 2011. La acel moment pereţii sfântului locaş erau ridicaţi până la centura de sus. Satul Hârbovăţul Nou fiind o localitate mică (numărând puţin peste o sută de case), nu putea suporta o povară atât de grea – ridicarea unui sfânt locaş. În aceste condiţii părintele a fost nevoit de unul singur să caute bani pentru continuarea construcţiei. Cea mai mare parte din bani, părintele Victor i-a strâns în piaţa din Anenii Noi, unde a stat în frig şi în ploaie, adunând câte un leu, astfel încât, în timp de un an şi ceva, s-a reuşit să se facă lucrări importante încât să se poată oficia sfinte slujbe. Pentru jertfa depusă la ridicarea sfântului locaş, în anul 2013, de sărbătoarea hramului, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru l-a gratificat pe părintele Victor cu două distincţii bisericeşti: „Bederniţa” şi „Crucea aurită”.
Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei
