Interviul de mai jos a fost realizat, de către redacţia Misionarul, în luna septembrie 2017, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei. PS Antonie vorbeşte despre încercările prin care au trecut clericii şi credincioşii Mitropoliei Basarabiei, contribuţia ÎPS Mitropolit şi Exarh Petru la reactivarea Mitropoliei Basarabiei, relaţia cu structura Patriarhiei Ruse din R. Moldova, de ce sunt acceptaţi clericii din Patriarhia Rusă dacă aceştia vin, la Mitropolia Basarabiei, fără actele corespunzătoare, realizările Mitropoliei Basarabiei în aceşti ani, ce însemnă să fii preot în cadrul Mitropoliei Basarabiei, de ce nu este canonică în acest spaţiu structura Patriarhiei Ruse condusă de Mitropolitul Vladimir ş.a. Interviul a fost postat, la acea dată, pe SIT-ul Mitropoliei Basarabiei.
La împlinirea a 25 de ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei, redacţia revistei Misionarul l-a rugat pe PS Antonie de Orhei, episcop vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului să-şi împărtăşească câteva gânduri referitor la activitatea Mitropoliei Basarabiei, a slujitorii ei şi la greutăţilor cu care se confruntă această structură eclesiastică.
Redacţia Misionarul – Preasfinţia Voastră, la 14 septembrie 1992, clerici şi mireni în frunte cu episcopul Petru de Bălţi de atunci, au format Adunarea Eparhială care a reactivat Mitropoliei Basarabiei. Sunt 25 de ani de la istoricul eveniment. Vă rugăm să ne împărtăşiţi, în câteva cuvinte, ce au însemnat aceşti ani pentru clericii şi credincioşi Mitropoliei Basarabiei?
PS Antonie – Da, aşa este. Un lucru minunat. Cu binecuvântarea şi ajutorul Bunului Dumnezeu sunt deja 25 de ani de la istorica zi, 14 septembrie 1992, când credincioşi şi preoţi în frunte cu episcopul Petru de Bălţi de atunci, actualul Mitropolit al Basarabiei, luminaţi de Duhul Sfânt, Duhul Adevărului şi al Dreptăţii, au reactivat structura eclesiastică românească în acest spaţiu, reparând astfel o nedreptate istorică. Un eveniment mare pe care, mulţi dintre noi, nu-l preţuim la justa valoare. Nu toţi vedem cum Bunul Dumnezeu a lucrat dreptatea prin oameni concreţi. Suferim de o formă de orbire spirituală. Putem vorbi orice despre oameni. Dar, în primul rând, trebuie să vedem purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi lucrarea Lui în restabilirea unui adevăr. Da, a fost prezent şi factorul omenesc. Bineînţeles. Nu-l putem exclude. Aşa este omul. El poate fi curajos, demn, hotărât şi devotat, sau poate manifesta frică, laşitate, neîncredere şi trădare. De aceea, pasul făcut de Inaltpreasfinţitul Petru şi de cei care l-au urmat, de a se rupe de Biserica Rusă şi să reactiveze structura eclesiastică canonică din acest spaţiu – Mitropolia Basarabiei, a fost o manifestare de adevărată bărbăţie. Acest curaj de a sluji adevărului vine din conştiinţa că ceea ce faci este un lucru drept şi necesar. Chiar dacă rişti cu multe lucruri, poate chiar şi cu viaţa. E o lucrare specială. E o lucrare sfântă. Acţiunile tale nu le raportezi la momente sau evenimentele din prezent, care pot fi influenţate de conjuncturi create de oameni, ci le raportezi la faptele înaintaşilor, care şi-au servit cu jertfelnicie neamul indiferent de timpul în care au trăit şi greutăţile prin care au trecut. Ei, înaintaşii noştri, sunt asemenea unor făclii care ne luminează drumul pe care suntem chemaţi şi noi să păşim. Ei sunt modele de slujire Bisericii şi neamului. Ferice de cel care înţelege acest lucru.
Redacţia Misionarul – Putem spune că reactivarea Mitropoliei Basarabiei a fost un test de curaj şi de verificare a dragostei pentru adevărul istoric, pentru că mulţi nu au avut curajul să facă pasul pe care l-a făcut Inaltpreasfinţitul Petru, iar unii şi astăzi se tem să-l facă?
PS Antonie – Da, putem spune. Mitropolia Basarabiei a fost şi rămâne un test al slujirii adevărului eclesiastic din acest spaţiu. Episcopul Petru şi cei care l-au urmat, fiind în Biserica Rusă, ca slujitori sau credincioşi simpli, deşi nu le-a fost uşor, au decis să se rupă de această structură, necanonică în acest spaţiu, şi să adere la Patriarhia Română, fiind îndrumaţi de un simţ al dreptăţii. Dragostea de dreptate şi adevăr a fost mai puternică decât teama că plecând de la Patriarhia Rusă, aceasta, în mare supărare, va aplica anumite sancţiuni. Au procedat ca adevăraţi bărbaţi. Tot respectul pentru acest gest. Doar pentru acest pas trebuie să le mulţumim Inaltpreasfinţitul Petru şi celor care l-au urmat. A fost o lucrare a lui Dumnezeu. Ştim ce a urmat. Prigoane, umilinţe, persecuţii.
Redacţia Misionarul – Preasfinţia Voastră, care a fost aportul episcopului Petru de Bălţi de atunci, actualul Mitropolit al Basarabiei Petru Păduraru, în acest proces de restabilire a adevărului istoric eclesiastic?
PS Antonie – Determinat. Pasul făcut Inaltpreasfinţitul Petru a fost un act de mare eroism. Un act de adevărată bărbăţie, cum am spus, act de demnitate şi de verticalitate. Să nu uităm că era anul 1992. Unii nici astăzi nu se hotărăsc la un asemenea pas, cu toate că înţeleg că Mitropolia Basarabiei este canonică. Ce n-ar spune răuvoitorii, ce nu s-ar comenta, fără Inaltpreasfinţitul Petru nu se reuşea reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Şi aici putem aminti de încercările preoţilor din Cernăuţi de a reactiva Mitropolia Bucovinei cu sediul la Cernăuţi sub Patriarhia Română, care au eşuat pentru că nu au avut un ierarh alături de ei, care să le susţină demersurile. Prin Înalpreasfinţia Sa, Mitropolitul Petru a lucrat Dumnezeu. Şi a nu vedea acest lucru, înseamnă să ai o suferinţă spirituală.
Redacţia Misionarul – Care este explicaţia că Mitropoliei Basarabiei nu a fost înregistrată imediat după reactivare, ci dimpotrivă a fost supusă persecuţiilor?
PS Antonie – Era timpul după destrămarea Uniunii Sovietice şi menţinerea umbrei imperiului care dispăruse, unii l-au văzut în păstrarea unităţii Patriarhiei Moscovei, care se întindea pe teritoriul întregii Uniuni Sovietice. Mulţi plăteau, unii mai plătesc şi astăzi, tribut unei mentalităţi imperiale mult-dăunătoare relaţiilor sănătoase între creştini şi fraţi. De altfel, Mitropolitul Antonie al Ardealului, vrednicul de pomenire basarabean, în studiul său, Biserica Basarabiei. Problema jurisdicţiei canonice în trecut şi astăzi, (studiu pe care trebuie să-l citească fiecare slujitor din R. Moldova, aşa cum au sugerat nişte preoţi din cadrul Patriarhiei Ruse), se întreabă justificat – menţine cumva Patriarhia Rusă U.R.S.S. –ul bisericesc, cu toate că au intervenit schimbări în spaţiul fostei Uniuni Sovietice? Cei care au reactivat Mitropolia Basarabiei s-au izbit de rezistenţa unei mentalităţi agresive la tot ce este românesc, mentalitate cultivată metodic ani la rândul în acest spaţiu de regimul sovietic. Episcopul Petru şi susţinătorii săi s-au pomenit faţă-n faţă cu o armată de funcţionari de stat, politicieni, ierarhi şi preoţi care s-au opus vehement iniţiativei de restabilire a adevărului eclesiastic şi prin diferite căi au încercat să lupte deschis cu noua, care, de fapt, era vechea şi canonica structură bisericească din acest teritoriu. De la preşedinte de stat până la primar şi poliţist, toţi luptau cu Mitropolia Basarabiei crezând, în rătăcirile lor, că fac un lucru foarte bun. Unii poate din lipsă de cunoaştere a adevărului istoric, alţii, însă, erau conştienţi de faptele lor când s-au aruncat cu duşmănie asupra Mitropoliei Basarabiei, lansând fel de fel de neadevăruri, accentul punându-se, aşa cum este cunoscut, pe necanonicitate, când lucrurile sunt, în realitate, inverse – jurisdicţia Patriarhiei Moscovei din acest spaţiu, care poartă un titlu abuziv „Mitropolia Întregii Moldove” este necanonică. Zece ani au trebuit să treacă până când, apelând la justiţie, inclusiv cea internaţională, s-a reuşit obţinerea dreptului de a activa în legalitate. Aceasta s-a întâmplat în ziua de 30 iulie 2002. Zece ani de persecuţi şi intimidări au adus o daună irecuperabilă instituţiei noastre.
Redacţia Misionarul – Preasfinţia Voastră, dar din câte cunoaştem, în această perioadă, de loc uşoară, Mitropolia Basarabiei a avut, totuşi, o activitate şi anumite realizări. Ne puteţi enumera câteva dintre acestea.
PS Antonie – Cea mai mare realizare este că s-a rezistat în timp. Ce luptă acerbă s-a dat pentru a fi lichidată Mitropolia Basarabiei. Zece ani a fost ţinută forţat în afara legii. În această perioadă asupra fiecărui preot s-a făcut presiuni, sub diferite forme, de a abandona Mitropolia Basarabie şi a trece la Patriarhia Moscovei. Unii au cedat. Toţi preşedinţii de stat şi primii miniştri, care s-au succedat în această perioadă, au fost potrivnici Mitropoliei Basarabiei. Şi cum era indicaţiile de sus, instanţele inferioare executau. Noi nu am avut parte de protecţia şi susţinerea de care a beneficiat şi beneficiază în continuare structura Patriarhiei Moscovei. Să nu uităm aici de atitudinea de ostilitate deschisă a Mitropoliei Moldovei, a cărei slujitori, ierarhi şi preoţi au irosit multă energie pentru ca Mitropolia Basarabiei să nu fie admisă în legalitate. Faptul că au rezistat toţi aceşti ani în faţa unei atitudini de totală neacceptare din partea autorităţilor centrale, raionale locale şi a structurii locale a Patriarhiei Ruse, vorbeşte despre convingerea şi credinţa clericilor şi creştinilor că lupta lor este o luptă pentru adevăr şi dreptate. Şi Dumnezeu le-a auzit rugăciunea. După zece ani de umilinţe, dreptatea a triumfat, Mitropolia Basarabiei a fost admisă în legalitate. Însă şi în anii de aflare în afara legii, Mitropolia Basarabiei şi-a făcut datoria faţă de creştinii din acest spaţiu: s-au hirotonit preoţi, s-au pus temelii la sfinte lăcaşe, s-au sfinţit biserici, s-au editat sute de numere de presă bisericească Alfa şi Omega, Luminătorul şi Misionarul, s-au tipărit cărţi bisericeşti şi cărţi duhovniceşti. Mii de pagini de hrană duhovnicească au ajuns la creştinii însetaţi de lumina credinţei şi adevăr. Şi toate acestea în condiţii de persecuţie, dezaprobare şi oprimare. Aici ar mai trebui să spunem că, în prezent, activităţile Mitropoliei Basarabiei s-au înmulţit. A venit o altă generaţie de slujitori, preoţi pregătiţi, competenţi, dornici de a se implica în activităţile Mitropoliei Basarabiei şi în mod special lucrul cu tineretul, care este viitorul Bisericii. Doar anul acesta s-au organizat mai multe tabere de vară, unde sute de copii au luat cunoştinţă mai îndeaproape de credinţa strămoşilor. Tabere au fost organizate la Costuleni (Ungheni), la Ivancea (Orhei), la Cahul, la Donduşeni. La ITO Iaşi 2017, Mitropolia Basarabiei a fost reprezentată de – 225 tineri. Şi numărul activităţilor vor creşte. Şi aceasta se datorează noii generaţii de preoţi, tineri şi harnici cu un duh misionar pronunţat. Aceşti slujitori e cea mai mare bogăţie a Mitropoliei Basarabiei la etapa actuală. Prin activitatea acestor preoţi vom putea să demonstrăm că Mitropolia Basarabiei este o Mitropolie a neamului. Trebuie să spunem că cel mai puternic organism social al unei Biserici din R. Moldova este Misiunea Diaconia a Mitropoliei Basarabiei, care oferă zeci de servicii. Anual se distribuie mii de pachete cu alimente către familiile nevoiaşe. În cele şase cantine peste 300 de bătrâni zilnic îşi potolesc foamea. Doar la Cantina socială mobilă „Aproape de Aproapele” care activează din anul 2013, anual se distribuie câte 25000 – 30000 de porţii de hrană caldă. Cantina mobilă zilnic hrăneşte 150 -170 de bătrâni şi 20 de persoane fără adăpost. În zeci de parohii sunt deschise garderobe sociale. Cu alte cuvinte încercăm să fim alături de cei necăjiţi, să ne facem datoria de urmaşi ai lui Hristos.
Redacţia Misionarul – Preasfinţia Voastră, dar ce înseamnă să fii, astăzi, la Mitropolia Basarabiei?
PS Antonie – Înseamnă, în primul rând, să fii slujitor într-o jurisdicţie eclesiastică canonică în acest spaţiu. De altfel, unica jurisdicţie canonică, pentru că celelalte şase – şapte mitropolii, câte sunt înregistrate la Ministerul Justiţiei, inclusiv strictura Patriarhiei Moscovei, nu sunt canonice. A fi cu Mitropolia Basarabiei, înseamnă să te afli în adevăr, iar adevărul însemnă lumină. Însemnă să-ţi faci datoria faţă de Biserica strămoşească, faţă de neamul din care te tragi. Mi-amintesc de o discuţie avută cu un preot din strictura Patriarhiei Moscovei, un preot care timp îndelungat a fost foarte aproape de Mitropolitul Vladimir, care mi-a destăinuit o frământare a sufletului său. Sfinţia Sa mi-a spus că întrebarea care îl frământă mult în ultimul timp, discuţia a avut loc în 2014, este că nu ştie ce va răspunde în faţa lui Dumnezeu când va fi întrebat: „Ce ai făcut pentru neamul tău?”. Şi era sincer. I-am văzut îngrijorarea de pe faţă. El cu adevărat se gândeşte ce va răspunde la această întrebare. Cum la fel toţi vom răspunde la această întrebare, pentru că nu întâmplător facem parte dintr-un anumit neam. Şi avem datoria să-l slujim asemenea înaintaşilor noştri, nu să-l trădăm. Eu i-am sugerat ce să facă. Deocamdată se gândeşte. Aşteptă momentul, cum mulţi îl aşteaptă. Nu au încă suficient curaj. Deci a fi la Mitropolia Basarabiei însemnă să ai răspuns şi la această întrebare – ce ai făcut pentru neamul tău?
Redacţia Misionarul – Preasfinţia Voastră, cum comentaţi luxul de care se înconjoară unii slujitori ai altarului?
PS Antonie – Nimeni nu spune că preotul trebuie să fie sărac. Dar se exagerează. Nimic nu justifică luxul unora dintre slujitori. Contrastul între bunăstarea unor preoţi şi sărăcia păstoriţilor este izbitor. Văzându-i pe aceştia creştinii se întreabă, îndreptăţit, dar cum rămâne cu comoara din cer, dacă ei, preoţii, adună atâtea lucruri scumpe şi trecătoare pe pământ. Şi e corect să apară asemenea întrebări. Preoţii lacomi nu au fost iubiţi de oameni niciodată, dar au respins pe mulţi de la credinţă. Dar sunt şi preoţi care trăiesc modest şi îngrijesc cu dragoste turma care le-a fost încredinţată. Vreau să le mulţumesc acestor slujitori care cu multă jertfă îşi fac datoria, indiferent din ce Mitropolie fac parte. Modelul nostru, al slujitorilor altarelor, trebuie să rămână Mântuitorul Hristos. Să ne punem întrebarea: oare aşa vrea să mă vadă Hristos? Dacă ne vom pune mai des această întrebare, cu siguranţă vom fi mai cumpătaţi în toate.
Redacţia Misionarul – Preasfinţia Voastră, dar cum sunt percepuţi preoţii Mitropoliei Basarabiei de către societate, pentru că ştim că imaginea preotului, în ultimul timp, a avut mult de suferit?
PS Antonie – Da, cu părere de rău, în general, se observă un declin a imaginii slujitorului şi aici cu toţii suntem vinovaţi, noi slujitorii, sfintelor altare. Chiar dacă Mitropolia Basarabiei a fost nevoită să treacă printr-o perioadă grea, astăzi tot mai multă lume are cuvinte bune despre această structură eclesiastică. Preoţii Mitropoliei Basarabiei au altă imagine. Sunt căutaţi, respectaţi. Nu o dată întâlnindu-mă cu diferite ocazii, cu medici, profesori, ne roagă să păstrăm această imagine a slujitorului altarului, care este distinctă de a altor slujitori, de aici, de la noi. Ne bucurăm şi ne întristăm în acelaşi timp. Ne bucură pentru că preoţii Mitropoliei Basarabiei au o imagine bună, dar ne întristăm pentru că sunt slujitori care resping ortodocşii de la biserica lor şi îi determină să meargă la secte. De câte ori ni s-a spus că dacă Mitropolia Basarabiei nu înfiinţa o comunitate într-un sat sau altul, ei, mergeau la secte, pentru că nu aveau altă ieşire, nu-l mai acceptau pe preotul lor dintr-un motiv sau altul. Şi acesta este grav. Unii preoţi nu reuşesc să fie, ceea ce aşteaptă creştinii de la ei, părinţi spirituali, ci se transformă în prestatori de servicii religioase. Deci, Mitropolia Basarabiei salvează ortodocşii pentru a nu nimeri la secte. De aceea, să nu se supere pe noi nimeni. Noi vom întemeia comunităţi oriunde vom fi solicitaţi. Pentru noi, care suntem Mitropolia canonică din acest spaţiu, fiecare ortodox ne este scump. Noi nu putem permite ca din cauza unor slujitori, ortodocşii noştri să ajungă la secte. Datoria noastră este să-i protejăm.
Redacţia Misionarul – Dar de ce Mitropolia Moldovei subordonată Patriarhiei Moscovei nu este canonică? Ei susţin, de 25 de ani, că sunt canonici şi că Mitropolia Basarabiei nu ar fi canonică. Care este adevărul?
PS Antonie – Mitropolia Moldovei subordonată Patriarhiei Moscovei nu este canonică pentru că această structura eclesiastică a fost adusă din exterior, nu este a acestui pământ, a cestui neam. Ea a apărut aici în urma ocupaţiilor politice a acestui pământ, mai întâi de Rusia Ţaristă în 1812 apoi de Uniunea Sovietică în 1940 şi 1944. Deci întâi acest pământ era ocupat cu armele, apoi venea şi structura bisericească. Abuzul şi nedreptatea nu pot fi canonice. Cunoscătorii de istorie s-au amuzat mult în 2012, când Patriarhia Rusă serba 200 de ani de la înfiinţarea unei episcopii în acest teritoriu, şi la Chişinău se vorbea mult de 200 de ani de Ortodoxie în Basarabia. Unii şi astăzi cred că ruşii au adus Ortodoxia la noi. Un mare neadevăr. Şi o mărturie incontestabilă, în acest sens, ne este mănăstirea Căpriana care datează din anul 1420. Aşadar să reţinem cu aproape 400 de ani înainte de a veni Patriarhia Moscovei în acest spaţiu, pe aceste meleaguri exista, deja, o frumoasă mănăstire ridicată de înaintaşii noştri creştini. Ar mai fi să ne amintim şi de faptul că ruşii au serbat o mie de ani de la încreştinare în anul 1988, pe când creştinismul românesc are o vechime de două mii de ani. Deci, suntem creştini cu o mie de ani înaintea ruşilor. Şi la acest adevăr trebuie să ţinem cu demnitate. Este incorect să fim stăpâniţi bisericeşte de un popor care s-a încreştinat în urma noastră cu o mie de ani. Respectăm toate popoarele, dar dorim să fim respectaţi şi noi. Şi încă ceva semnificativ. Patriarhul Patriarhiei Ruse poartă titlul „Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii”. Justificat apare întrebarea: suntem noi parte din întreaga Rusie? Nu. Şi nici nu suntem slavi, ca să existe vre-o pretenţie etnică asupra noastră. Iar canonul 34 apostolic spune că fiecare popor să aibă patriarhul lor. Ortodoxia este organizată pe principiul naţional, după neamuri, pentru că aşa a făcut Dumnezeu omenirea şi aşa ne vom prezenta la judecată, împreună cu neamul. Respectăm patriarhul Rusiei, dar noi suntem alt popor şi patriarhul nostru este altul. Lucrurile sunt clare – Mitropolia Moldovei subordonată Patriarhiei Moscovei nu este canonică în acest spaţiu.
Redacţia Misionarul – De ce Mitropolia Basarabiei primeşte preoţii din Mitropolia Moldovei? Deseori ei nu vin fără actele corespunzătoare şi acest lucru provoacă diferite comentarii?
PS Antonie – Mitropolia Basarabiei nu are o înţelegere cu Mitropolia Moldovei în ce condiţii putem primi preoţii din această jurisdicţie eclesiastică, care doresc să treacă la noi. De fapt, nici nu se doreşte să existe un dialog între cele două Mitropolii. Noi suntem deschişi pentru dialog şi colaborare. Dar aceasta este altă chestiune, ce ţine de viitor. Referitor la acte. Nimeni nu le eliberează acte preoţilor care doresc să vină la Mitropolia Basarabiei. Pentru noi este importat că cel care trece la Mitropolia Basarabiei a slujit până în momentul aderării la noi şi nu a avut interdicţii în slujire. Sancţiunile aplicate după trecerea la noi, nu au nici un efect, sunt nule şi neavenite, aşa cum se spune şi în Actul Patriarhal de reactivare a Mitropoliei Basarabiei. De ce îi primim? Dar de ce să nu-i primim? Avem chiar o datorie. Unde să se ducă aceşti preoţi? Unora le este foarte greu. Pentru unii povara fiscală e grea, iar alţii nu se simt confortabil în acea jurisdicţie, cu un patriarh care vorbeşte altă limbă, când ştie că există Mitropolia Basarabiei, o jurisdicţie canonică, care face parte din Patriarhia Română, condusă de unul dintre cei mai luminaţi patriarhi, Preafericitul Părinte Daniel. Ei doresc să fie cu neamul lor. Şi nimeni nu le poate interzice acest lucru. Până în prezent zeci de preoţi au trecut pe la sediul Mitropolitan şi s-au consultat în ce condiţii pot trece la Mitropolia Basarabiei şi le-am ascultat durerea. Unora le-am recomandat, dacă nu au totală susţinere de la păstoriţi, să mai aştepte, nu are rost să tulbure comunitatea. Oricum, lucrurile merg spre a trece la Mitropolia Basarabiei majoritatea preoţilor. Şi noi îi vom primi. Chiar dacă vor fi fără acte. De ce? Simplu. Când vine fiul acasă din prizonierat, mama nu-l mai întreabă dacă are actele în regulă sau dacă cei care l-au ţinut, ilegal, în detenţie, i-au dat vre-un document, înainte ca el să evadeze, ci se bucură că l-a văzut viu, îl îngrijeşte, îi dă haine noi, îl hrăneşte, îl lasă să se odihnească. Îi creează condiţii pentru a-şi reveni fizic şi moral. Aşa facem şi noi. Cei care vin la Mitropolia Basarabiei, ei scapă dintr-un prizonierat eclesiastic, care i-a ţinut cu forţa într-o jurisdicţie bisericească necanonică. Ei vin la Biserica Mamă. De ce sunt ţinuţi cu forţa în Patriarhia Rusă? Pentru că ei nu au libertatea să aleagă cu ce Patriarhie să fie, cu Patriarhia Moscovei sau să revină în albia firească – Patriarhia Română. După destrămarea Uniunii Sovietice trebuia ca fiecare slujitor să fie lăsat liber să decidă, rămâne în Patriarhie Rusă sau revine la Biserica Mamă. Ar fi fost un act de mare dreptate şi în duhul Evangheliei. Preoţii nici astăzi nu pot face liber o asemenea alegere. Sunt ţinuţi cu diferite ameninţări. Şi una dintre ameninţări este interdicţia, fără justificare, de a sluji cu preoţii Mitropoliei Basarabiei. De ce se face acest lucru? Pentru a nu le permite apropierea de Mitropolia Basarabiei şi în felul acesta să-i scape din prizonierat. Am slujit cu preoţi din Mitropolia Moldovei la unele manifestaţii peste Prut şi mi-au mărturisit că ei îşi doresc să slujească, dar le este interzis. Şi preoţii înţeleg că aceste interdicţii nu au nimic comun cu întărirea Ortodoxiei în acest spaţiu.
Redacţia Misionarul – Preasfinţia Voastră, de ce nu există între cele două Mitropolii, Mitropolia Basarabiei a Patriarhiei Române şi Mitropolia Moldovei subordonată Patriarhiei Moscovei o comunicare, o colaborare?
PS Antonie – Cu regret, la moment, lipseşte o comunicare între cele două Mitropolii. Am propus să avem un dialog local, pentru a încerca să depăşim unele obstacole artificiale, create de alţii, dialog care ar identifica soluţii pentru a conlucra, oricum avem aceiaşi credinţă, suntem acelaşi neam şi este păcat să fim dezbinaţi din exterior. Am putea dezvolta proiecte comune pentru binele Ortodoxiei. Aşadar, între Mitropolia Basarabiei şi Mitropolia Moldovei nu există, deocamdată, un dialog, o colaborare, dar există o colaborare între Mitropolia Moldovei şi celelalte eparhii ale Patriarhiei Române. Lucru de mare importanţă. Foarte des preoţi de peste Prut sunt prezenţi la conferinţe şi la diferite evenimente organizate în cadrul Mitropoliei Moldovei pentru a le împărtăşi experienţa lor, în mod special în domeniul lucrului cu tinerii. Noi încurajăm aceste relaţii, aceste comunicări, pentru că ele sporesc cunoaşterea reciprocă. Şi preoţii, şi tinerii descoperă că suntem acelaşi neam, vorbim aceiaşi limbă, slujbele se fac în limba pe care ei o înţeleg şi acest lucru nu poate să nu dea roadele pe care toţi ni le dorim. Preoţi recunosc că sunt vital importante aceste colaborări, pentru că au de la cine învăţa, experienţa în domeniul activităţilor cu tinerii, în Patriarhia Română este bogată. Ei spun că pentru revigorarea activităţii misionare în acest spaţiu ortodox este nevoie de intensificat aceste colaborări, pentru că unica salvare vine de peste Prut. M-am bucurat să aud aceste adevăruri şi ar fi bine să fie înţelese acestea de cât mai mulţi preoţi.
Redacţia Misionarul – Preasfinţia Voastră, care sunt gândurile la acest popas aniversar?
PS Antonie – Gândurile sunt bune, de credinţă şi speranţă. Vreau să mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru purtarea de grijă pe care o are pentru structura eclesiastică românească din acest spaţiu – Mitropolia Basarabiei. Îi doresc Inaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit şi Exarh Petru multă sănătate şi putere de activitate pentru a înmulţi misiunea Mitropoliei Basarabiei. Mulţumesc, de asemenea preoţilor care cu multă jertfă se implică pentru a dinamiza activităţile pastoral-misionare şi filantropice ale Mitropoliei Basarabiei. Şi nu în ultimul rând vreau să aduc mulţumiri creştinilor, care susţin activităţile preoţilor, făcând astfel ca Mitropoliei Basarabiei să fie apreciată în societate şi să-şi facă misiunea de salvatoare a sufletelor oamenilor.
Redacţia Misionarul – Preasfinţia Voastră, vă mulţumim mult că aţi răspuns la întrebările noastre.
PS Antonie – Doamne ajută. Să fiţi binecuvântaţi.
