Alexie s-a născut în Roma, rod al rugăciunilor părinților săi Eufimian și Aglaia care își doreau nespus de mult un copil. A studiat științele vremii și a dus o viață evlavioasă. Părinții săi au găsit o mireasă deosebită pentru el. În noaptea nunții însă, Alexie i-a lăsat acesteia inelul a binecuvântat-o și a fugit pe ascuns în Mesopotamia.
A ajuns în cetatea Edessa și aici s-a așezat lângă biserica Născătoarei de Dumnezeu sub un portic și a început să ducă o viață plină de nevoințe. Trăia din ceea ce oamenii îi ofereau ca milostenie, iar ce prisosea dădea la rândul său mai departe celor săraci ca el. Șaptesprezece ani s-a nevoit astfel în Edessa. Cu rânduială de la Maica Domnului oamenii au înțeles înălțimea vieții duhovnicești a cerșetorului Alexie și au început să vină după binecuvântare.
Văzând slava pe care i-o dădeau oamenii Alexie a hotărât să se întoarcă la Roma și să trăiască în casa părinților. Anii grei de nevoință și-au lăsat urme adânci în trupul său încât era de nerecunoscut.
Ajuns acasă i-a cerut cu smerenie tatălui său să îl lase să lucreze alături de ceilalți slujitori ai casei sale. I-a fost dată o cămăruță într-un colț al curții unde a locuit aproape șaptesprezece ani în nevoință ascunsă și îndurând multe umilințe de la ceilalți servitori, el care era de fapt stăpân al lor.
Descoperindu-i-se apropierea sfârșitului de către Domnul, a lăsat scris familiei sale rugămintea de a îl ierta pentru suferința pe care le-o cauzase, adeverind că este el, Alexie, prin notarea unor lucruri știute numai de el și de soția sa.
A trecut la Domnul în anul 411. Prin descoperire de la Dumnezeu au venit la sicriul său arhiepiscopul Romei Inocențiu și însuși împăratul roman. Sfintele sale moaște au fost așezate în loc de cinste. Au fost redescoperite în anul 1216.
O pildă a vieții sale: milostenia. Atunci când ajutăm un nevoiaș nu știm cui dăm. Dăruim poate lui Hristos Însuși ascuns într-un om al lui Dumnezeu, precum oarecând Alexie.
Sursa: https://www.trinitas.tv
