Preasfinției Sale,
Preasfințitului Părinte Veniamin,
Episcopul Basarabiei de Sud.
Preasfințite Părinte Episcop,
În gând de rugăciune, Vă adresez urări de sănătate, ani îndelungați și bucurii duhovnicești, rugând pe Hristos Domnul, Dăruitorul Vieții, să reverse asupra Preasfinției Voastre, Harul Duhului Sfânt cu îmbelșugare și să Vă dăruiască ajutor în slujirea la care V-a chemat, timp în care ați întruchipat pe Arhipăstorul desăvârșit, Hristos, Mântuitorul nostru, sub ocrotirea Sfântului Mucenic Veniamin.
Împărtășind aceste gânduri, Vă îmbrățișez și Vă doresc mulți și fericiți ani de păstorie, Preasfinția Voastră!
Cu frățească dragoste în Hristos Domnul,
† Petru
Arhiepiscopul Chișinăului,
Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor
Viața Sfântului Mucenic Veniamin diaconul:
În vremea împărăției lui Teodosie cel Mic, Izdigherd, împăratul perșilor, a pornit război împotriva Bisericilor, luând pricină din următoarea împrejurare: un episcop oarecare, Avdas, împodobit cu multe feluri de virtuți, împins de zel dumnezeiesc a nimicit Pirionul, adică templul în care perșii se închinau focului. Aflând împăratul acest lucru de la magi, a trimis, de l-a adus înaintea lui pe Avdas, pe care l-a întrebat mai întâi cu blândețe pentru ce a făcut acest lucru și i-a poruncit să zidească din nou templul acela. Dar Avdas împotrivindu-se și spunând că nu poate nicidecum să facă așa ceva, atunci Izdigherd a amenințat că va distruge toate bisericile și a pus început amenințărilor lui, poruncind mai întâi să fie omorât dumnezeiescul Avdas. Auzind aceasta, sfântul s-a bucurat foarte. Și în felul acesta bucurându-se și veselindu-se și-a primit sfârșitul.
Sfinții Mucenici Avdas episcopul, Veniamin diaconul, nouă mucenici împreună cu ei și alți mulți sfinți care au mărturisit în Persia, au fost aruncați în închisoare și au fost mâncați de vii de șoarecii și de pisicile închise laolaltă cu ei.
După trecere de treizeci de ani, furtuna prigoanei dezlănțuită de magi, întocmai ca de niște vânturi puternice, a adus asupra credincioșilor iarăși încercările chinurilor. Căci mistuind pe mulți cu tot felul de pătimiri, îi dădeau apoi morții, iar pe alții supunându-i la surghiunuri îndelungate și la tot felul de chinuri, îi slobozeau din viață prin morți de tot felul.
Dar nu trebuie să ne mirăm, fiindcă acestea s-au întâmplat prin îngăduința lui Dumnezeu. Căci lupte de felul acesta a spus Stăpânul nostru aveau să aibă loc. Pentru aceasta și sfinții aceștia, prin răbdare și mucenicie, au primit cununile biruinței.
Sursa: https://doxologia.ro/
Articol redactat de Părintele Diacon Constantin Olariu
