† Petru,
Din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Chişinăului,
Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor
Preacucernicului şi preacuviosului cler, credincioşilor şi credincioaselor din cuprinsul Mitropoliei Basarabiei:
„Hristos a înviat!”
Dreptmăritori creştini,
Iată că și în acest an, prin mila lui Dumnezeu, Cu lumânări aprinse și inimi pline de bucurie duhovnicească, ne-am învrednicit să gustăm din harul și harisma mărețului Praznic al Învierii lui Hristos, slăvind biruința Domnului nostru Iisus Hristos asupra morții.
Cu deosebită bucurie și nădejde mântuitoare, astăzi, prăznuim din nou, biruința vieții asupra morții! Acest Praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor (Canonul Învierii)constituie începutul unei noi lumi, transformate de Lumină, cea dătătoare de Viață și de sens a Învierii lui Hristos. Este sărbătoarea care dă sens existenței noastre, este centrul vieții în Hristos: fără de ea credința este moartă, iar propovăduirea zădarnică, de altfel cum ne încredințează și Sfântul Apostol Pavel căci „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința noastră”(I Cor. 15, 17).
Prin durere ne vine bucuria, tot așa cum de pe Cruce ne-a venit Învierea. Taina Învierii nu este o simplă amprentă în lumea curioșilor, este împlinirea și desăvârșirea dragostei lui Dumnezeu față de propria creatură. Învierea este restaurarea și restabilirea omului prin har. Astăzi, lumina din Peștera Învierii cuprinde necuprinsul și luminează tot întunericul. Astăzi, bucuria devine nemuritoare prin veșnica chemare a omului la învierea din păcate.
Prăznuirea liturgică și solemnă a sărbătorii Învierii Domnului începe cu chemarea îndemnul: „Veniţi de luaţi lumina!”, adică, „Ieșiți din întuneric!”, chemare, la care credincioșii prezenți răspund prin aprinderea lumânărilor, pe care le ţinem şi acum în faţa noastră ca semn al participării fiecăruia dintre noi la această bucurie a Învierii. Îndemnul de a primi lumina este o invitație de a participa la Sărbătoarea Învierii Domnului cu o prezenţă profund duhovnicească, iar luminarea se interpretează prin optica schimbării faptelor noastre în bine.
Postul premergător Sfintei Învieri este experimentarea credinței, unde credincioșii își luminează și pregătesc sufletele treptat: prin lepădarea de sine, prin post și rugăciune, prin luptă cu păcatele, prin asumarea virtuților și a faptelor bune ca instrument mântuitor, prin mărturisirea sinceră a greşelilor și unirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, prin milostenie.
Toate acestea sunt treptele spre propria Golgotă, de unde vom priveghea lumina neapusă și cu această contribuţie spirituală să exclamăm și noi „Hristos a Înviat!”. În sufletul fiecărui creștin, însetat de apa vieții veșnice se vor trezi emoții dumnezeiești, de parcă am fi martori oculari ai însăși evenimentului real, petrecut acum aproximativ două mii de ani în urmă.
Învierea lui Hristos nu are sens dacă nu presupune şi învierea noastră! Paştile ca trecere de la moarte la viaţă nu este doar un eveniment care s-a petrecut în trecut. Învierea lui Hristos este un eveniment prezent pentru că învierea nu se referă doar la viaţa biologică ci mai ales la cea spirituală. Mântuitorul zice „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel Care M-a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă.” (Ioan 5, 24).
Cu alte cuvinte, cel care crede în Dumnezeu şi ascultă de Evanghelia lui Hristos, a înviat din moartea păcatului şi va rămâne viu spre a moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Taina Învierii nu este un simbol, ci o realitate trăită și împărtășită de Biserică în fiecare Sfântă Liturghie. „Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat” (Canonul Învierii).
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
În acest an, Praznicul Învierii Domnului, este marcat și de două momente istorice deosebite pentru noi: Pe de o parte, este un an, în care cu recunoștință și emoție aniversăm 100 de ani de la înființarea Mitropoliei Basarabiei și, de cealaltă parte, împlinirea unui secol de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie.
Aceste două evenimente istorice, înfăptuite de vrednicii noștri înaintași, cu multă jertfă și dăruire, reprezintă mărturii ale continuității, unității și jertfelniciei pentru idealul de Credință și de Neam. Este oportun de menționat aici contribuția vrednicului de pomenire Mitropolit Gurie Grosu, atât la ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie, cât și la înființarea Mitropoliei Basarabiei, care a dăinuit și făurit o perioadă de aur în acele momente de restriște.
Mitropolia Basarabiei, înființată ca parte din trupul Bisericii-Mame Românești, rămâne și astăzi sprijin și lumină pentru credincioșii românii din acest spațiu, dintre Prut și Nistru, mult încercat în istorie. Ea a fost și este în continuare mărturia vie că dragostea Bisericii-Mame nu are frontiere, iar rugăciunea neostenită pentru unitate, aduce după sine și unitatea fraților în aceeași biserică.
În același context, anul 2025 a fost declarat în Patriarhia Română An Comemorativ al Duhovnicilor și Mărturisitorilor Ortodocși Români din sec. al XX-lea, oameni de jertfire și de rugăciune în același timp, care au păstrat vie flacăra credinței și al idealului național în vremuri de prigoană anticreștinească, de suferință continuă și întuneric ideologic. În acest an, ne-am dori a deshuma arhivele și a învia spre sinaxare toți clericii și credincioșii de pe meleagurile noastre, care s-au luptat nu doar cu baioneta rusească, ci și cu doctrina ateistă nemiloasă.
Acești păstori și învățători din secolul trecut, fie din temnițele comuniste, fie în sihăstrie discretă au primit și trăit taina Învierii nu doar la modul teoretic, ci ca o prezență vie și un izvor nesfârșit de putere, nădejde, dragoste și biruință. Părintele Sofian Boghiu, sfântul nostru basarabean, recent canonizat, spunea la un moment dat referindu-se la relația și apropierea duhovnicească dintre suferință și înviere că „Hristos cel Înviat a fost lumină care a luminat și celulele reci ale închisorii și inimile îndurerate ale celor care nu și-au pierdut credința”.
Acest crez i-a ținut vii sufletește în temnițe și suferințe pe mărturisitorii secolului trecut, Sfântul Sofian de la Antim, alături de Sfinții basarabeni Alexandru Baltaga și Ieraclie Flocea, dar și de alți mărturisitori canonizați recent, precum și alți sute și mii, cernuți în vremuri de restriște ateist-comunistă.
Iubit popor al lui Dumnezeu,
Astăzi, mai mult ca oricând, se cuvine ca toate gândurile noastre să fie la Învierea Domnului Hristos, să rămânem uniți în jurul Bisericii dreptmăritoare, având exemple vii pe martirii, duhovnicii și mărturisitorii din veacul trecut, în păstrarea identității noastre de Credință și de Neam. În an centenar să pășim, cu inimile deschise și cu sufletele înnoite, trăind cu evlavie, cu responsabilitate și cu iubire de viață în Hristos.
Să ne rugăm ca Mitropolia Basarabiei să-și continue cu demnitate lucrarea misionară, în comuniune cu Patriarhia Română și în slujirea poporului dreptcredincios din Basarabia. Rămânând lângă Biserica Mamă – Patriarhia Română, aducem un omagiu tuturor celor care s-au jertfit pentru acest ideal și, în același timp, ne asigurăm solidaritatea și unitatea de Neamul nostru, alături de care vom merge la învierea cea de obște și Dreapta Judecată.
Cu aceste gânduri, Vă împărtăşesc binecuvântarea arhierească pentru a sărbători Învierea Domnului şi a învia spre Împărăţia lui Dumnezeu.
Hristos a Înviat!
† Petru
Arhiepiscopul Chişinăului,
Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor
Dată în Reşedinţa Noastră Mitropolitană din Chişinău cu prilejul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos în binecuvântatul an 2025.
