Duminica a III-a după Praznicul Învierii Domnului mai este numită și Duminica Femeilor Mironosițe. Aceste femei, purtătoare de miruri de mare preț, s-au dus la mormânt să ungă trupul lui Iisus, dar află de la înger că El a înviat și așa devin vestitoare ale Învierii lui Hristos.
Sfintele Femei Mironosițe din Evangheliile scrise de Sfinții Marcu și Matei sunt mari dascăli ai Bisericii nu atât prin învățătura lor de credință, deoarece aceasta nu putea fi diferită de cea a Sfinților Apostoli, cât prin modul lor de a exprima starea lor de credință și curaj, de smerenie și prețuire față de Mântuitorul Cel răstignit și înviat din morți (PF Daniel).
Femeile Mironosițe sau Proorocițe erau acele slujnice, care prin Duhul lui Dumnezeu, l-au urmat pe Hristos, iar după Înviere pe Apostoli. Dintre acestea făceau parte cele patru fiice-fecioare ale lui Filip (Fapte 21, 8-9), Priscila, învățătoarea lui Apollo care îi arăta cu de-amănuntul calea lui Dumnezeu (Fapte 18, 26), Febe, diaconița din Chenhreea, recomandată de Sfântul Apostol Pavel având vrednicia cuvenită sfinților (Romani 16, 1-2), Evodia (din Lidia care a pus casa la dispoziția misionarilor creștini) și Sintihi care au lucrat împreună cu Sfântul Apostol Pavel (Filipeni 4, 2-3), Iunia cea vestită între Apostoli (Romani 16,7), Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod și Suzana care slujeau din avutul lor (Luca8, 2-3), ș.a.
Din Sfintele Evanghelii mai aflăm despre cele douăzeci și cinci de femei care au fost în preajma lui Hristos: Maria (Maica Domnului), Elisabeta, proorocița Ana, soacra lui Petru, văduva din Nain, femeia samarineancă, femeia adulterină, femeia păcătoasă din casa lui Simon, femeia din casa fariseului, văduva săracă, Marta și Maria surorile lui Lazăr, Maria Magdalena și celelalte femei, Ioana, Salomeea, Suzana, Maria lui Cleopa, Maria lui Iacov și cealaltă Marie, femeia cananeancă și fiica ei, fiica lui Iair și mama sa, femeia bolnavă de doisprezece ani, soția lui Pilat.
Toate acestea au primit de la Hristos vindecare, milă și iertare sau elogii pentru credința, dragostea și dăruirea lor. Ele au devenit icoana femeilor credincioase, care susțin financiar sau cu munca lor construcția de biserici și împodobirea lăcașurilor de cult, ajutorarea săracilor, a copiilor orfani, a bătrânilor, a bolnavilor. Ele reprezintă pe toate femeile care cer ajutorul lui Hristos pentru a putea crește copii în credință, pentru a fi soții credincioase în familie și femei evlavioase în Biserică, pentru a fi purtătoare de valori ale credinței. Ele reprezintă profetic pe toate mamele, fetele din familii, maicile și surorile din mănăstiri.
Articol redactat de Părintele Diacon Constantin Olariu.
