Înainte de începerea Sfintei Liturghii Înaltpreasfinția Sa a săvârșit slujba sfințirii apei, stropind paraclisul mănăstirii și chiliile aferente acesteia.
Mulțime multă, din localitățile învecinate, au participat la prima Sfântă Liturghie săvârșită în mănăstire, care prin rânduiala lui Dumnezeu a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit.
La final Înaltpreasfinția Sa a ridicat la rangul de stareț pe Preacuviosul Părinte Gherman Negară, ctitor al mănăstirii, care prin jertfa și munca sa va spori activitatea și viața monahală a mănăstirii.
Cuvântul de învățătură a fost ținut de Părintele Arhidiacon Constantin Olariu, Consilier Mitropolitan al Mitropoliei Basarabiei.
Pilda Samarineanului milostiv a fost rostită de Mântuitorul Hristos ca fiind o tâlcuire a tainei mântuirii neamului omenesc. Coborârea de la Ierusalim spre Ierihon însemnă degradarea omenirii prin înstrăinarea ei de Dumnezeu. Prin aceasta omul devine aproape mort sufletește și se îndreaptă spre o moarte biologică căci “plata păcatului este moartea” (Romani 6,23).
Ceea ce diferențiază pe samarineanul milostiv de toți ceilalți este milostivirea sau bunătatea sufletului său. Această faptă rezultată din milă reprezintă ridicarea naturii umane căzută în păcat și rănită de patimi.
Casa de oaspeți în care se vindecă omul rănit reprezintă Biserica, iar cei doi dinari însemnă, după tâlcuirea Sfinților Părinți, Vechiul Testament și Noul Testament care se oferă omenirii spre mântuire. Sfântul Ioan Gură de Aur spune în acest sens că Biserica este un spital în care oamenii se vindecă de păcate.
Îndemnul Mântuitorului de a lua pildă de la samarineanul milostiv este urmat prin filantropia și lucrarea caritabilă a Bisericii de-a lungul veacurilor, care la rândul ei, nu este compusă numai din clerici, ci din toți credincioșii, iar Hristos-Domnul arată iubirea Sa milostivă și darnică în lume prin fiecare ce ajută pe semenul său.
Fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu prin care El lucrează în lume ca să vindece și să ridice pe cei răniți trupește și sufletește.
Fiecare dintre noi poate fi aproapele cuiva prin faptele noastre bune și prin iubirea sinceră, smerită și milostivă.
