†) Duminica a XXIV-a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair)

25 Noiembrie 2020

În Duminica a XXIV-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a săvârșit Sfânta Liturghie la paraclisul mitropolitan din Chișinău. Răspunsurile la strană au fost date de Corarala Mitropoliei Basarabiei.

În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre puterea lui Dumnezeu asupra morții.

“În Sfânta Scriptură, și anume în Noul Testament, sunt relatate trei învieri pe care le-a făcut Domnul Iisus.

Una este cea din Evanghelia de astăzi; a doua este învierea fiului văduvei din Nain (Luca 7,11-16), iar a treia este învierea lui Lazăr (Ioan 11, 1-45), prietenul Domnului, din Betania.

Când Hristos s-a întâlnit în satul Nain cu cortegiul care ducea la groapă un tânăr, nimeni nu L-a rugat nimic, deși toți știau că este Iisus. Sfântul Evanghelist Luca ne spune că I s-a făcut milă (de mama tânărului care era văduvă și nu mai avea alți copii), și prin poruncă Dumnezeiască a înviat pe cel mort.

În cazul de astăzi, Iair, având fiica pe moarte, a venit la Iisus să-L roage să-i vindece fiica, dar între timp tămăduirea, care urma să se întâmple, s-a transformat în înviere.

Cu toate că, un slujitor din casa lui Iair i-a spus să nu-L mai deranjeze pe Domnul căci fiica lui a murit (cu alte cuvinte era prea târziu), Hristos arată că la Dumnezeu nimic nu este târziu și are putere asupra vieții și a morții.

La fel a fost și în cazul lui Lazăr, unde Iisus a întărziat intenționat să ajungă în Betania, ca să arate puterea nemărginită a lui Dumnezeu, căci nimeni nu credea că-l va învia pe Lazăr.

Hristos prin această minune, pe lângă faptul că a aratat slava lui Dumnezeu, a șters lacrimile familiei fiicei înviate.” (IPS Petru).

 

Textul Sfintei Evanghelii:

“În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, ÎI ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, și ea era pe moarte. Iar, pe când se ducea Iisus și mulțimile îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge și cheltuise cu doctorii toată averea ei și de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toți tăgăduind, Petru și ceilalți care erau cu El au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează, și Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simțit o putere care a ieșit din Mine. Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus de față cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El și cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace! Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe învățătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai și se va izbăvi. Și, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, pe tatăl copilei și pe mamă. Și toți plângeau și se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeți; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, știind că a murit. Iar El, scoțând pe toți afară și apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată; și a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Și au rămas uimiți părinții ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.” (Luca 8,41-56).

 

Articol redactat de Părintele Diacon Constantin Olariu.

Share