Duminica Ortodoxiei, proclamată pe 11 martie 843, reprezintă încununarea eforturilor Sinoadelor Ecumenice de limpezire a exprimărilor dreptei credințe și de condamnare a tuturor învățăturilor ereziarhilor și iconoclaștilor din primele opt secole.
Biserica, de la început, se numea “Biserica lui Dumnezeu” (Fapte 20,28), expresie care a fost păstrată de Părinții Apostolici și de urmașii lor, între care Tertulian (160-240), Origen (185-249) și Ciprian al Cartagine (sec al III-lea).
În timp, cerințele confesionale au determinat precizarea că “mărirea”, “doxa” lui Dumnezeu, prezentată în Sfintele Evanghelii de Mântuitorul Iisus Hristos, trebuia ținută și urmată “drept”, adică, cu acrivie sau scumpătate, ca să folosim expresia părinților duhovnicești, dar și a Sfântului Apostol Pavel (Galateni 2,14 și Timotei 2,15), folosind în acest sens cuvântul grecesc “orthos” și “doxa” în “ortodox”. Clemet Alexandrinul (cca 215) folosește verbul orthodoxaxin – “a preamări corect”, iar Origen elaborează substantivul “ortodoxia” care se traduce “dreaptă credință” sau “dreaptă mărire”.
Termenul a fost utilizat de Sfinții Părinți la toate Sinoadele Ecumenice, numite pe bună dreptate “sinoadele ortodocșilor”, iar participanții numiți “stâlpii Ortodoxiei”.
Înțelesul duhovnicesc al Ortodoxiei ni-l lămurește Însuși Mântuitorul Iisus Hristos în marea Sa Cuvântare de despărțire, când a zis: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14,16). (Triodul – Golgota Pocăinței, pp. 90-91).
Ortodoxia sau dreapta credință este mărturisirea iubirii lui Dumnezeu Care Se face om pentru ca pe oameni să-i îndumnezeiască, să îi sfințească.
Dumnezeu a luat trup pământesc ca să dăruiască oamenilor duh ceresc, S-a coborât la noi pe pământ pentru a ne înălța pe noi la ceruri. S-a împărtășit de viața noastră amestecată cu moartea, ca să ne dăruiască viața Lui cea fără de moarte.
Acest adevăr îl vedem exprimat în icoană, în care nu se pictează doar trupul lui Hristos văzut de ochii trupești, ci și slava Sa simbolizată de aureola din jurul capului, dar și de fondul luminous al icoanei care este, de obicei, poleit cu aur. Asemenea și la Preacurata Sa Maică, Fecioara Maria și la toți sfinții reprezentați prin icoane.
Icoanele nu se pictează oricum și de către oricine. Icoana ortodoxă este Evanghelia pictată, cuvânt-simbol vizibil, care îndeamnă la rugăciune, adică la comuniune cu Dumnezeu și sfinții Lui (PF Daniel).
Articol redactat de Părinte Diacon Constantin Olariu
