Iubiți frați și surori în Hristos,
Preaiubit cler și credincioși din Republica Moldova,
În această zi de sărbătoare națională, când aniversăm proclamarea independenței Republicii Moldova, aducem recunoștință lui Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit să trăim vremuri de libertate și să ne putem manifesta credința, limba și identitatea pe care strămoșii noștri le-au apărat cu jertfă și cu prețul vieții.
Dincolo de sentimentele patriotice, ziua de 27 august este o chemare la aducere-aminte și la responsabilitate. Este clipa în care ne reînnoim în suflet conștiința că libertatea nu se câștigă o dată pentru totdeauna, ci se apără și se cultivă prin credință, unitate și jertfă. „Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (II Corinteni 3, 17), ne învață Sfânta Scriptură, arătând că adevărata independență izvorăște din comuniunea cu Dumnezeu și din trăirea în adevăr.
Independența noastră s-a zidit pe suferința și rugăciunea mucenicilor și mărturisitorilor neamului: preoți și monahi deportați, țărani și intelectuali persecutați, bunici ai noștri care nu și-au uitat limba și credința, chiar în cele mai grele timpuri. În rândul acestora, amintim cu evlavie pe Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, canonizat recent, care prin sângele său a pecetluit mărturisirea dreptei credințe și a identității românești în aceste ținuturi, dar și pe mulțimea eroilor și mărturisitorilor ce au împărtășit aceeași durere.
Așa cum Unirea din 1918 a fost pregătită și înfăptuită prin lucrarea Bisericii, la fel și redeșteptarea națională de la sfârșitul veacului XX a purtat amprenta jertfei credincioșilor și a clericilor care s-au dorit liberi și din nou împreună cu Țara și Biserica-Mamă. Intelectuali precum Ion și Doina Aldea-Teodorovici, Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija și mulți alții au ridicat, prin condeiul și prin glasul lor, stindardul renașterii spirituale și naționale. Printre primele aspirații ale acestei renașteri s-a aflat reactivarea Mitropoliei Basarabiei, semn al dorului de unitate și de continuitate cu istoria noastră firească.
Astăzi, la 34 de ani de la proclamarea independenței, suntem chemați să zidim o societate a demnității și a prosperității. Să nu uităm că independența nu înseamnă izolare, ci asumarea locului nostru firesc în concertul popoarelor libere, europene, păstrând cu credincioșie darurile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit: credința ortodoxă, limba română și legătura de sânge și istorie cu întreaga noastră familie românească.
Cu părintească dragoste, chem binecuvântarea lui Dumnezeu peste toți clericii și credincioșii Bisericii noastre, rugând pe Domnul ca, prin rugăciunile mucenicilor și ale mărturisitorilor, Republica Moldova să rămână stat al valorilor creștine, al libertății și al demnității, iar fiecare familie să trăiască bucuria unității întru Hristos.
La mulți și binecuvântați ani, Republica Moldova!
La mulți ani, iubiți fii ai Bisericii lui Hristos din Basarabia!
† Petru,
Arhiepiscopul Chișinăului,
Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor
