În Duminica a cincea din Sfântul și Marele Post – închinată Sfintei Maria Egipteanca, pildă vie a pocăinței și a urcușului duhovnicesc –, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, Mănăstirea „Sf. Cuv. Teodora de la Sihla și Sf. Mc. Teodor Tiron” din localitatea Ulmu a fost gazda unei sfințitoare bucurii.
Obștea monahală și credincioșii prezenți au trăit momente de aleasă bucurie duhovnicească prin prezența Preasfințitului Părinte Nectarie de Bogdania, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, care a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Preasfințitul Nectarie a fost întâmpinat cu flori, cu pâine și sare – daruri ale bucuriei și ospitalității strămoșești –, de către Părintele Victor Ghimpu, preot slujitor al așezământului și consilier eparhial, de către Maica Stareță Paisia și obștea de maici, de către ctitorii mănăstirii și numeroși închinători, care au venit să guste din pacea acestui așezământ monahal plin de har.
În timpul Sfintei Liturghii, numeroși credincioși s-au apropiat cu evlavie de Sfintele Taine, împărtășindu-se cu Trupul și Sângele Domnului, în aceeași râvnă de curăție și unire cu Hristos care a însuflețit-o odinioară și pe Sfânta Maria Egipteanca.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Nectarie a așezat înaintea celor prezenți o tainică și adâncă tâlcuire a Evangheliei duminicale și a vieții Sfintei Maria Egipteanca, subliniind că această zi este o chemare tainică la întoarcere lăuntrică, la pocăință adevărată și la lepădarea de sine.
„Această Duminică nu ne cere doar ascultare cu urechile trupului, ci cu simțirea cea duhovnicească. Ni se dăruiesc două icoane: Hristos, Mielul fără de glas, Care Se jertfește pentru lume, și Maria Egipteanca, ființa zdrobită, care, lepădând toate cele de jos, s-a făcut vas ales al harului. Ea nu a cerut nimic – ci doar a plâns. Și prin lacrimi a aflat ceea ce mințile mândre nu pot cuprinde: că slava lui Dumnezeu se naște din zdrobirea de sine.
Plânsul ei a fost rugăciune, tăcerea – liturghie, foamea – jertfă, singurătatea – altar. Într-o lume ce caută mântuire fără cruce, Maria Egipteanca ne arată că doar pocăința sinceră poate trezi inima spre viață.”
La finalul slujbei euharistice, Preasfințitul Nectarie de Bogdania a rostit câteva gânduri de recunoștință și de mulțumire, cu dragoste arhierească și inimă părintească:
„Mulțumim cu dragoste și binecuvântare Maicii Starețe Paisia și întregii obști a mănăstirii pentru pacea, curăția și lucrarea tainică ce se simte în acest loc. Aici, cu adevărat, se trăiește în ritmul rugăciunii și al tăcerii, iar sufletul află odihnă. Vă mulțumim că ați făcut din această mănăstire o candelă aprinsă în pustia acestui veac.
Părintelui Victor Ghimpu, vrednic slujitor și părinte duhovnicesc, îi mulțumim pentru râvna, înțelepciunea și buna chivernisire a celor încredințate. Domnului Tudor Coșleț și tuturor ctitorilor și binefăcătorilor – să vă răsplătească Domnul întru veșnicie! Prin jertfa, dragostea și sprijinul dumneavoastră, această vatră monahală se înalță ca un munte al binecuvântării.”
Ierarhul a menționat că „aici, la Ulmu, Duhul lui Dumnezeu se simte în liniștea locului, în rugăciunea obștii, în osteneala nevăzută a fiecărui suflet. Să păstrăm acest loc ca pe un izvor curat, din care să se adape toți cei însetați de lumină și de împăcare cu Dumnezeu.”
Astfel, această Duminică a fost nu doar un popas liturgic în Postul Mare, ci un adevărat urcuș duhovnicesc, în care pilda Sfintei Maria Egipteanca a răsunat în inimile tuturor ca o chemare la pocăință autentică, la smerenie adâncă și la întâlnirea cu Dumnezeu în taina pustiei lăuntrice.
