Luni, 4 martie 2019, creștinii ortodocși au intrat în ultima săptămână care precede Postul Mare, o săptămână de pregătire în care nu se mai consumă carne decât de pește, dar și ouă, lapte, brânză, iar programul liturgic începe să dobândească elemente specifice postului.
Respectând recomandările de post și participând la sfintele slujbe, creștinul începe o călătorie duhovnicească uşoară, menită să-l pregătească pentru intrarea în post – o călătorie mai grea, de 40 de zile, un drum al pocăinţei adânci, care va culmina cu bucuria Învierii.
Această săptămână poartă denumirile populare de Săptămâna Lăsatului sec de carne, Săptămâna albă, a brânzei, ori a untului.
Prin aceste rânduieli, Biserica, precum „o mamă grijulie”, ne oferă prilejul de a ne pregăti mai stăruitor în vederea declanşării şi asumării luptei cu păcatele, asalt duhovnicesc care ne va duce pe cărarea virtuţilor mai aproape de Dumnezeu, scrieArhim. Mihail Daniliuc, Egumenul Schitului Vovidenia-Neamț.
Semnificații
Duminica ce încheie „Săptămâna albă” numită „a Izgonirii lui Adam din Rai” ne invită să reflectăm la șederea protopărinților neamului omenesc în Rai, unde nu au mâncat carne.
De aceea și noi suntem îndemnați să lăsăm bucatele de carne, nădăjduind a câștiga starea lui Adam și a Evei când îl puteau vedea pe Dumnezeu.
Denumirea „Săptămâna albă” ne sugerează starea de curăție la care trebuie să ajungem în post, ce se vrea a fi reîntoarcerea noastră la starea paradisiacă pierdută prin păcat.
De altfel, învățăturile Triodului ne spun că Sfinții Părinți au statornicit săptămâna albă „ca un fel de curățire de mai înainte; cu încetul și treptat îndepărtându-ne de la mâncări grase, să primim frâul postului printr-o mâncare mai ușoară”.
Miercurea şi vinerea, zile aliturgice
O particularitate a Săptămânii albe este faptul că miercurea şi vinerea nu se oficiază Sfânta Liturghie, ca anticipare a Postului Mare, potrivit canonului 49 Laodiceea, care spune că „nu se cuvine a se jertfi pâine în Patruzecime, decât numai sâmbăta şi duminica”.
Această absenţă a Liturghiei euharistice trebuie primită şi ca o măsură pedagogică de pregătire în vederea Liturghiei pascale, şi ca o extindere a „postului euharistic” în „postul ascetic” al Postului Mare.
Alte elemente liturgice specifice Postului Mare prezente în rânduiala slujbelor din „Săptămâna albă” sunt cântarea „Aliluia” la Utrenie, în loc de „Dumnezeu este Domnul” și rugăciunea Sfântului Efrem Sirul la Pavecerniţă.
Sfinții postitori
În sâmbăta de la sfârşitul acestei săptămâni, Biserica pomeneşte pe toţi bărbaţii şi femeile care au fost „luminaţi prin postire”, adică pe sfinţii cuvioşi care au pus bazele monahismului creştin şi ale nevoinţei ascetice.
Părintele Alexander Schmemann scrie în cartea sa „Postul cel Mare” că Biserica face pomenirea acestor sfinţi pentru ca noi să înţelegem că în nevoinţa la care suntem gata să purcedem nu suntem singuri, ci avem alături pe sfinţii cuvioşi, care sunt modele de urmat şi călăuzitori în dificila „artă” a postirii şi a pocăinţei.
Nu minimalizaţi perioada premergătoare Postului Mare, ci valorificaţi-o până la ultima clipă pentru că numai aşa veţi putea parcurge postul cu folos!
FotoCredit: Basilica.ro / arhivă
