Astfel, această dată reprezintă momentul renașterii oficiale acele mai chinuite dintre eparhiile Bisericii Ortodoxe Române, moment realizat grație purtării de grijă a vrednicilor ierarhi pământeni de ai noștri care, membrii ai Sfântului Sinod fiind, s-au bucurat negrăit să vadă dorința arzătoare a clericilor și credincioșilor ce în anul 1992 au suportat tristețea Golgotei ca mai apoi să se bucure de învierea spirituală a Basarabiei.
Fiască recunoștință se cade, întâi de toate, Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, care cu multă vitejie în urma unei anevoioase corespondențe purtate cu Preafericitul Alexei patriarhul Moscovei și al întregii Rusiei a hotărât ca ziua prăznuirii după calendarul neîndreptat al Sfântului Ierarh Nicolae să fie ziua de aur a Mitropoliei Noastre.
De asemenea ÎPS Părinte Mitropolit PETRU, Arhipiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, în toată această perioadă, a luptat pentru integritatea Mitropoliei Basarabiei și s-a jertfit pentru recunoașterea oficială de către stat a Mitropoliei Basarabiei, parte a Patriarhiei Române.
Vremurile de atunci nu sunt cu mult diferite față de cele pe care le trăim astăzi. Perioade de frământări sociale, de îngrijorări și de transfigurare au marcat credincioșii de atunci și pe cei de astăzi. Se cuvine însă să medităm la roata pe care am adus-o în acești 29 de ani, să cugetăm la dezideratele lăsate nouă ca testament de înaintași și la orizonturile spre care ne îndreptăm.
