Cu profundă tristețe am primit vestea trecerii la cele veșnice a preotesei Evdochia Goreanu, mamă, soție de preot și o bună credincioasă a Bisericii.
Pe parcursul vieții a înțeles importanța chemării sale, iar alături de Părintele Ioan Goreanu, l-a descoperit pe Hristos în aceeași măsură ca preotul slujitor de lângă ea și ca fiecare suflet din parohie.
Prin calitatea de mamă pe care a avut-o a continuat Opera Creatoare a lui Dumnezeu, a dobândit virtuți întinse la cote maxime și a îndrumat spiritual, învățând teologia rugăciunii, pe copii pe care i-a născut.
A excelat prin curățenia sufletească, blândețe și spirit caritativ. A fost modestă în stilul de viață , vorbă și port. Dumnezeu a înzestrat-o cu simțul răspunderii, cu înțelepciune și devotament, calități ce se regăsesc în copiii pe care i-a crescut cu jertfă, muncă și rugăciune.
Preasfinția Voastră, în aceste momente de doliu, ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să odihnească cu drepții pe adormita roaba Sa, Evdochia, iar celor care o vor pomeni în rugăciunile lor să le aducă mângâiere.
Plecarea din această lume este inevitabilă, dar ea va rămâne în sufletele celor dragi, a copiilor ce au fost cuprinși de iubirea ei și care acum o poartă spre Împărăția lui Dumnezeu, unde nimic nu se pierde niciodată.
Iubirea necondiționată ca mamă a fost dăruită de Dumnezeu, ascultarea ca soție a fost identificarea cu Fecioara Maria care pururi a stat lângă Mântuitorul Iisus, smerenia slujirii de preoteasă a însemnat asumarea crucii pe care Hristos i-a încredințat-o și astfel a respirat fiecare cuvânt evanghelic care acum îi va aduce mântuirea.
Preasfințite Părinte Episcop, cu siguranță chipul ei s-a imprimat în inimile celor care au cunoscut-o ca fiind pildă vie a unei vieți trăite sub semnul virtuții și al sfințeniei. Avem convingerea că o vom reîntâlni în Împărăția lui Dumnezeu, unde inima ei se bucură, fiind înconjurată de mila și iertarea Dumnezeului celui Viu.
În aceste clipe, cuprinse de durere, Vă transmit înduioșătoarele cuvinte ale Macabeilor: “Mama voastră foarte minunată și vrednică de pomenire este” (II Macabei 7,20), căci a fost asemenea mamelor de sfinți.
Dumnezeu să o ierte și să odihnească sufletul ei în Împărăția Sa cea Veșnică care a fost pregătită nouă de la întemeierea lumii (Matei 13,34).
