Cuvântul de învățătură a fost ținut de Părintele Arhidiacon Constantin Olariu, Consilier Mitropolitan.
Despre momentul martiriului Sfântului Ioan Botezătorul vorbesc Sfinții Evangheliști Matei (14, 1-12), Marcu (6, 14-29) și Luca (9, 7-9 și 3, 19-21). Din Sfânta Scriptură aflăm că Irod (cunoscut ca Irod Antipa 4 î.d.Hr.-39 d.Hr.), fiu al lui Irod cel Mare, stăpânea peste Galileea și Pereea. Irodiada era de fapt soția lui Filip, fratele lui Irod, dar ei trăiau în incest, lucru interzis chiar și de legea iudaică cum aflăm din cuvintele Sfântului Ioan: “Nu ți se cuvine ție să o ai de soție pe femeia fratelui tău” (Matei 14, 3-5).
Din cartea Deuteronom (25, 5-10) aflăm că dacă fratele cel mai mare se căsătorea și murea fără să aibă moștenitori, atunci unul dintre frații mortului trebuia să o ia de soție pe cumnata lui, iar primul copil rămânea moștenitorul celui răposat și îi purta și numele. Doar așa, în legea lui iudaică, era permisă o astfel de căsătorie, numai că în tema în discuție nu era cazul pentru că Filip, fratele lui Irod, trăia și avea și moștenitor pe Salomeea, care acum era mutată, împreună cu mama ei, în casa lui Irod.
Datorită faptului că Ioan condamna public acest păcat făcând referire la ei, Irodiada “îl ura și vroia să-l omoare” (Marcu 6,19) de aceea și Irod îl aruncase în temnița din Macherus. Fiind ziua lui Irod, “zi cu bun prilej” (Marcu 6,21), Salomeia, fiica Irodiadei, a dansat în mijlocul oaspeților, aceasta plăcând foarte mult lui Irod și celor invitați. Îmbătat de frumusețea dansului, dar și de băutură, Irod i-a făgăduit “chiar până la jumătate din regatul său” (Marcu 6,23). Atunci ea neștiind ce să ceară, a fost îndemnată de mama ei și a zis: “Dă-mi, aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul” (Matei 14,8). Atunci Irod deși “se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt” (Matei 14,20), s-a întristat, dar a dat poruncă să se împlinească după dorința fetei, așa Ioan a primit martirajul în al doilea an de activitate al Mântuitorului. Irod, mai târziu, auzind de activitatea minunată a lui Iisus credea că este Ioan Botezătorul, cel omorât.
Pedeapsa lui Dumnezeu a venit fără întârziere asupra lui Irod. El a fost învins de fostul Său socru, Aretas (39 d.Hr.) și a fost exilat împreună cu Irodiada în Galia, mai apoi în Spania de către împăratul Caligula. Salomeea a murit înecată în râul Sikus.
După momentul martiriului, ucenicii Sfântului Ioan “au luat trupul lui și l-au înmormântat și s-au dus să-I dea de știre lui Iisus”, iar El auzind “S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu” (Matei 14, 12-13). Conform tradiției, Sfântul Ioan Botezătorul a fost înmormântat în Sevasta, iar Fericitul Ieronim (sec. V) menționează ca mormântul atrăgea mulțime de pelerini datorită minunilor care se petreceau.
Articol redactat de Părintele Arhidiacon Constantin Olariu.
Sursa video: https://www.trinitas.tv/
