Apostolilor li se cerea să asigure mulțimilor atât cele spirituale, cât și cele materiale de unde deducem misiunea socială a Bisericii, asumată încă de pe vremea Mântuitorului. În primul rând mulțimea era flămândă și însetată duhovnicește (Ioan 6,1), ea se adunaseră să-L asculte și să le tămăduiască bolnavii, doreau ca niște prunci laptele cel dulce al cuvântului lui Dumnezeu (I Petru 2, 1-3). Ea era asemenea unei turme fără păstor (Matei 9, 36) pe care să o îndrume spre apa cea lină ce vindecă sufletul.
Un alt lucru important este că Hristos a binecuvântat pâinile, ce I-au fost aduse, le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit mulțimilor. Iisus îi pregătea, ca după primirea Duhului Sfânt, să dea Trupul și Sângele Său euharistic mulțimilor, ca mâncare a vieții veșnice. Hristos nu a dat pâinile direct mulțimilor, ci prin intermediul Apostolilor ca să-i arate iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (I Corinteni 4,1), iar după ce poporul s-a săturat au strâns douăsprezece coșuri de firimituri ca să nu se piardă nimic (Ioan 6,12) arătând că nu trebuie să fim risipitori cu cele sfinte. Aici se arată atenția sporită pe care o au slujitorii, sfintelor altare, cu cele sfinte.
Desigur, cei din evanghelie au mâncat pâine și pește, prin minune, dar care s-a epuizat, iar mai apoi au flămânzit din nou, însă Hristos zice în alt loc: “Eu sunt pâinea vieții … pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie … cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci … o voi da pentru viața lumii … Trupul Meu … Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață în voi” (Ioan 6, 48-56).
Cele cinci pâini se aseamănă celor cinci prescuri, iar cei doi pești, ca simbol al vieții, sunt vinul și apa, necesare Sfintei Euharistii, hrănesc și satură sufletul numai în Biserica lui Hristos.
Articol redactat de Părintele Diacon Constantin Olariu.
