În duminica a V-a din Sfântul și Marele Post al Sfintelor Paști este pomenită Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, icoană și pildă de pocăință a înnoirii duhovnicești prin rugăciune, smerenie și post.
Evanghelia Duminicii ne arată că Domnul Iisus prevestește Patimile, Moartea și Învierea Sa. Ucenicii, oameni simplii, pescari, nu puteau să înțeleagă la început aceste taine. Așadar, vedem în comportamentul lor firea omenească, cu slăbiciunile și cu ispitele ei, dar, în același timp, vedem cum harul Domnului nostru Iisus Hristos lucrează pentru ridicarea și vindecarea firii omenești, păcătoase.
Evanghelia ne arată că și unii din ucenicii lui Hristos erau ispitiți, ca mulți oameni, de patima mândriei și a întâietății, deoarece încă nu trecuseră prin suferințe și nici nu primiseră harul Duhului Sfânt.
Cuvântul evanghelic de astăzi ne cheamă să trăim în Duhul lui Dumnezeu, nu în duhul lumesc, să respingem ispita slavei deșarte prin smerenie, pocăință și post. Prin mărturisirea păcatelor și prin Taina Sfintei Împărtășanii, prin împăcarea cu cei ce ne-am certat, prin milostenie și fapte bune, de ajutorare a celor săraci, bolnavi și singuri.
Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca.
Evanghelia mântuirii noastre prin jertfa și învierea Mântuitorului schimbă vieți. Prin puterea Duhului Sfânt pescarii devin Apostoli, prigonitorii devin misionari și păcătoșii sfinți. Una dintre cele mai cunoscute convertiri din istoria creștinismului este cea a Sfintei Maria Egipteanca.
Viața Sfintei Maria Egipteanca a fost scrisă de către Sfântul Patriarh Sofronie al Ierusalimului. Aflăm din viața sfintei că un ieromonah Zosima, viețuitor al unei mânăstiri palestiniene, în timpul unei retrageri în pustie pentru post și nevoință din Postul Sfintelor Paști a întâlnit o pustnică al cărei trup era ars de soare și de nevoință.
Zosima i-a oferit haina sa să se acopere, și s-au rugat împreună. În timpul rugăciunii, a povestit Zosima mai târziu, a văzut trupul sfintei înălțându-se de la pământ. A rugat-o pe sfântă să îi povestească viața.
Maria era egipteancă de neam, fugită din casa părinților la vârsta foarte fragedă și care din plăcere trăise în prostituție în cetatea Alexandriei. Într-una din zile a hotărât să însoțească un grup de pelerini care se îndrepta spre Ierusalim, neîncetând, de altfel să-i ispitească pe cale.
În Ierusalim, la sărbătoarea Înălțării Cinstitei Cruci, văzând mulțime de oameni mergând spre Biserică a hotărât să îi însoțească. Nu a putut intra în Biserică. O împiedica o putere nevăzută. Căzând la o icoană a Maicii Domnului din Pridvor făgăduiește că își va schimba viața dacă o învrednicește să sărute cinstita Cruce. Intră în Biserică, se închină și revine la icoana Fecioarei să mulțumească și să ceară sfat. „De vei trece Iordanul, vei afla odihnă!” i-a răspuns Fecioara.
A mers la Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, s-a împărtășit cu Sfintele Taine și a plecat în pustie. Momentul în care a găsit-o Zosima avea loc după patruzeci și șapte de ani. Zosima a împărtășit-o și s-au învoit să se întâlnească peste un an să o împărtășească din nou.
Anul trecând a venit Zosima, însă Sfânta Maria adormise în Domnul. A îngropat-o după cuviință și s-a întors la mânăstire povestind egumenului Ioan și fraților cele ce duhovnicește s-au întâmplat.
O convertire răsunătoare. O viață nouă. Harul care sfințește schimbă vieți și rodește sfințenie în cele mai întunecate și neașteptate condiții. „Iată că Eu fac un lucru nou, spune Domnul; nu-l vedeți voi oare? În deșert voi croi o cale, în loc uscat izvoare de apă.”
Sfânta Maria nu a închinat Domnului doar sufletul, ci și trupul său. L-a dat nevoinței după cuvântul Sfântului Apostol Pavel „înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinare a voastră potrivită lui Dumnezeu.”
Pilda Sfintei Maria Egipteanca? Nădejdea în Dumnezeu care iartă și puterea pocăinței care schimbă vieți.
Sursa:https://www.trinitas.tv
Articol redactat de Părintele Diacon Constantin Olariu.
