Porul Sfintelor Paști durează 7 săptămâni dintre care 6 săptămâni (40 de zile) de la lăsatului sec de brânză până în sâmbăta Floriilor. Următoarea săptămână reprezintă postul Patimilor Domnului.
La început postul era foarte aspru. După mărturiile Sfântului Epifanie, în 403, aflăm că se mânca o dată în zi, după apusul soarelui.
În Vechiul Testament, Moise a primit arătarea lui Dumnezeu pe muntele Sinai după un post de 40 de zile.
Profetul Daniel ținea postul astfel: “în vremea aceea, eu, Daniel, am petrecut trei săptămâni în jale. Pâine bună n-am mâncat, carne și vin n-am pus în gura mea și cu miresme nu m-am uns, până nu s-au împlinit trei săptămâni de zile” (Daniel 10, 2-3).
De la profetul Iezechiel aflăm motivul pentru care Dumnezeu a pedepsit cetatea Sodomei și cetatea Gomorei: “Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, și ale fiicelor ei: mândria, îmbuibarea și trândavia; iar mâinile săracului și ale celui nevoiaș nu le-au sprijinit” (Iezechiel 16,49).
În Noul Testament, Hristos ne-a arătat cum să postim, dar și puterea postului. Sfântul Apostol Pavel afirmă: “Nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu” (I Corinteni 8, 8-9).
Prin relatarea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, Hirstos ne spune: “când postești, unge capul tău și fața ta o spală…ca să nu te arăți oamenilor că postești” (Matei 6, 17-18).
Articol redactat de Părintele Diacon Constantin Olariu
