Înaltpreasfinția Voastră Părinte Mitropolit,
Înaltpreasfinția Voastră Părinte Arhiepiscop,
Preasfințiile Voastre,
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Preacuvioase Maici,
Domnule Ministru,
Onorate oficialități,
Iubiți frați și surori,
Voi începe cuvântul meu cu o mărturisire. În 1992, la 19 decembrie, când Biserica Ortodoxă Română-mamă, luminată de Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, al Libertății și al comuniunii, a binecuvântat, prin Actul patriarhal și sinodal, reactivarea Mitropoliei Basarabiei, mă aflam la Iași, la Facultatea de Teologie, unde am ajuns căutând răspuns la una dintre întrebările care mă frământau încă din vremea când eram student la medicină. Auzisem în cadrul studiilor, la lecțiile de psihiatrie, de sintagma „bolnav sufletește”, iar aceasta a dat naștere mai multor întrebări: când și în ce condiții sufletul omului se menține sănătos, în ce condiții se poate îmbolnăvi și dacă există vreo legătură între sănătatea sufletului și cea a trupului, respectiv între boala sufletului și boala trupului.
Când am aflat despre reactivarea Mitropoliei Basarabiei, singura Biserică cu adevărat și pe deplin canonică a acestui spațiu, noi, studenții de la Teologie, ne-am bucurat de împlinirea acestui act sfânt de dreptate istorică și am semnat, în acest sens, o scrisoare prin care ne-am exprimat, în mod hotărât, susținerea față de decizia sinodală adoptată sub înțeleapta păstorire a fericitului întru adormire și vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist.
La Iași, în cadrul conferințelor duhovnicești susținute în Postul Nașterii Domnului și Postul Sfintelor Paști de Preafericitul nostru Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, am descoperit frumusețea și profunzimea spiritualității ortodoxe. Tot de la Preafericitul Părinte Patriarh am aflat despre Filocalie. După ce am făcut rost de o xerocopie a primului volum al Filocaliei, am citit-o cu mult interes și atenție, transcriind aproape integral conținutul ei în câteva caiete, pentru că fiecare capăt mi se părea interesant și unic.
Lecturile filocalice, alături de alte lecturi, au constituit pentru mine, ca medic venit dintr-un mediu marcat de ideologia materialismului comunist și de sechelele ateismului sovietic militant (unde, în școlile pe care le-am urmat, am studiat discipline precum Istoria partidului comunist, Economia politică, Ateismul științific sau Comunismul științific), un moment de schimbare, de transformare și de descoperire a literaturii duhovnicești, o adevărată hrană sufletescă, despre care nu mai auzisem până atunci.
La Iași, l-am avut profesor pe vrednicul de pomenire Părintele Profesor Academician Mircea Păcurariu, de la care, la lecțiile de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române, am aflat multe lucruri despre neamul românesc și credința strămoșească, despre care, în perioada ocupației sovietice, nu auzisem până atunci. De la cursurile părintelui Păcurariu am înțeles mai bine ceea ce a spus și poetul Grigore Vieru în una dintre poeziile sale („Scrisoare din Basarabia”) că, de fapt, și pe mine m-au mințit la școală:
„În vremea putredă și goală
Pe mine, frate, cum să-ți spun,
Pe mine m-au mințit la școală
Că-mi ești dușman, nu frate bun”.
De altfel, poetul Grigore Vieru este unul dintre semnatarii Actului patriarhal și sinodal de reactivare a Mitropoliei Basarabiei și membru al primei Adunări eparhiale a Mitropoliei Basarabiei (1992-1996).
La încheierea studiilor de Teologie, la Iași, în 1994, știam ce voi face pentru restul vieții mele – voi sluji Biserica Ortodoxă Română și Neamul meu românesc, gândit, plămădit și ocrotit de Părintele nostru ceresc.
Nu, nu comit aici un act de naționalism îngust, cum poate ar dori să interpreteze unii, ci reafirm, într-un glas cu Sfântul Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloae: „Calitatea națională nu este un accident, un adaos umanului pur. Calitatea națională este însuși umanul într-o anumită formă a lui. Precum orice element material are în mod necesar o anumită formă, așa și umanul se prezintă cu necesitate într-o anumită formă determinată dinăuntru și deci intrinsecă lui. Un uman pur, nedeterminat de-o anumită formă, nu se poate închipui” (1).
În cei aproape 17 ani, până la intrarea mea în cler, am desfășurat diferite activități administrative, misionare, culturale și mediatice în cadrul Mitropoliei Basarabiei, prin care am încercat să-i ajut pe semenii mei să descopere dragostea milostivă a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi și să înțeleagă din ce neam fac parte și de care Biserică trebuie să aparțină. Cu alte cuvinte, m-am străduit ca adevărul rostit de poetul și preotul basarabean Alexei Mateevici, autorul poeziei „Limba noastră”, imnul actual al Republicii Moldova, în cadrul Primului Congres al Învățătorilor Moldoveni din Basarabia, ținut între 25 și 28 mai 1917, la Chișinău, și anume că: „N-avem două limbi și două literaturi, ci numai una, aceeași cu cea de peste Prut”, precum și un alt adevăr: „Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, așezat prin România, Bucovina și Transilvania. Frații noștri din Bucovina, Transilvania și Macedonia nu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-și zic români. Așa trebuie să facem și noi!”, să le fac cunoscute la cât mai mulți confrați români basarabeni.
Un alt adevăr de neclintit este că basarabenii și frații lor de peste Prut sunt de aceeași credință ortodoxă și, cu toții, cum este și firesc, trebuie să se regăsească în aceeași Biserică – Biserica Ortodoxă Română. Am încercat să promovez aceste adevăruri prin cele două reviste – „Alfa și Omega” și „Misionarul” –, redactate între anii 1995 și 2014. Același lucru l-am făcut și cât timp am predat la Catedra de Istorie a Universității „Ion Creangă” din Chișinău și prin emisiunea „Lumina Cuvântului” de la postul de Radio România Chișinău, în perioada 2012-2014.
Din aceeași dorință de a contribui la reabilitarea structurii ecleziastice românești din Basarabia, nedreptățită în perioada sovietică, am reprezentat Mitropolia Basarabiei (alături de domnul Vlad Cubreacov și domnul avocat Elisei Secrieru) în instanțele naționale de judecată, iar apoi și în procesul intentat de Mitropolia Basarabiei împotriva statului postcomunist, proces care a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg, unde Mitropolia Basarabiei a obținut un răsunător câștig de cauză atât în fața statului atunci, prigonitor, Republica Moldova, cât și în fața structurii locale a Patriarhiei Ruse de la Moscova, despre care sperăm că, măcar de acum înainte, va înțelege și va avea înțelepciunea practică de a trece „de la ură și confruntare la înțelegere și colaborare”, așa cum bine au convenit, la 15 ianuarie 1999, la Chișinău, delegațiile Patriarhiei Române, în frunte cu actualul nostru Părinte Patriarh Daniel, și a Patriarhiei Moscovei, în frunte cu actualul Patriarh al Moscovei Kiril.
După zece ani de prigonire și de umilințe nedrepte, Mitropolia Basarabiei a fost recunoscută, în cele din urmă, de către Guvernul de la Chișinău, la 30 iulie 2002, ulterior fiind admise în legalitate și cele patru episcopii componente ale Mitropoliei noastre.
În demnitatea de Episcop la Bălți, între 2018 și 2026, am avut trei priorități: propovăduirea Cuvântului Evangheliei, promovarea adevărului istoric despre Neamul nostru și ridicarea de noi lăcașe sfinte.
În data de 2 iulie 2026, când toată suflarea românească îl cinstește pe Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, Bunul Dumnezeu a rânduit, prin votul membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să fiu chemat la o nouă slujire spre care nu am râvnit în inima mea.
Înțeleg ce responsabilitate mare îmi revine de acum încolo. Este un nou început. Provocările vor fi diverse. Este limpede că nu voi reuși de unul singur. Cum a menționat zilele acestea Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și locțiitor de Arhiepiscop al Chișinăului și Mitropolit al Basarabiei: „Ierarhul poate să fie geniu, dar dacă nu are colaboratori buni și jertfelnici în aparatul administrativ nu va reuși nimic”. Acesta este adevărul. Avem cu toții, clerici și credincioși, aceeași misiune – creșterea și prosperarea Mitropoliei Basarabiei. De noi depinde să reușim, să demonstrăm că ne-am împlinit datoria. Conștientizarea realității în care ne aflăm și contribuția fiecăruia la această stare, prin asumarea ei lucidă și totală, ne va ajuta să identificăm căi sigure spre lumină, spre mântuirea Neamului nostru întreg, din care Basarabia nu poate lipsi. Dorința noastră sinceră de înnoire a vieții duhovnicești a fiecăruia dintre noi, a fiecărei parohii și a întregii noastre Mitropolii, așezată pe o temelie istorică trainică de peste 100 de ani, nu va rămâne fără ajutorul lui Dumnezeu. La efortul nostru, la pocăința noastră, răspunde Dumnezeu și trimite harul Său, „care totdeauna pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le împlinește…”, cum citim în una dintre rugăciunile de la Taina Sfântă a Preoției.
Știm de la Sfinții Părinți că dezbinarea este de la cel rău. Acesta folosește slăbiciunile omului, în special orgoliul și egoismul, pentru a rupe unitatea, a semăna tulburare și a încuraja gâlcevile și cearta. Hrana celui rău este conflictul.
Mântuitorul Iisus Hristos, la Cina cea de Taină, le spune ucenicilor cuvinte care ne sunt adresate și nouă: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul” (Ioan 13, 34). În versetul următor, Mântuitorul ne spune de ce trebuie să ne iubim unii pe alții, și anume, pentru că: „Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții” (Ioan 13, 35). Cu alte cuvinte, dacă ne urâm, dacă suntem în ceartă, dacă punem la cale răul, nu mai suntem ucenicii lui Hristos.
Astăzi începe o nouă etapă pe drumul nostru spre înviere, pe care doresc să-l parcurgem cu toții – ierarhi, preoți și credincioși – în credință, în unitate, în bună înțelegere și în împreună-lucrare spre binele Bisericii noastre Ortodoxe Române și spre mântuirea tuturor fiicelor și fiilor ei binecuvântați.
Icoana din stema Mitropoliei Basarabiei este icoana Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dar în drumul nostru spre înviere, nu putem ocoli crucea. Îmi asum această cruce, deloc ușoară și într-un timp cu totul special pentru Mitropolia Basarabiei, cu speranța că Bunul Dumnezeu va fi în preajma mea, așa cum a fost și până în acest moment, și îmi va lua o parte din această povară. Oricât de grea ar fi crucea vieții noastre, aceasta este mai ușoară când o purtăm împreună cu Dumnezeu. „Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întărește”, spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Filipeni (cap. 4, 13). Cu acest gând al nădejdii în ajutorul Domnului pornesc în acest drum de slujire a Mitropoliei Basarabiei.
Exemple de slujire îmi vor fi vrednicii de pomenire ierarhi ai Mitropoliei Basarabiei: Sfântul Dionise Erhan, Mitropolitul Gurie Grosu, Mitropolitul Efrem Enăchescu, Mitropolitul Visarion Puiu, Mitropolitul Tit Simedrea, Episcopul Partenie Ciopron și ceilalți ierarhi care au slujit în acest spațiu.
Coordonatele de bază, în activitatea mea, vor fi: propovăduirea Evangheliei Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos spre mântuirea sufletelor încredințate spre păstorire; continuarea proiectelor misionar-pastorale, social-filantropice și cultural-educaționale pe care le-am început la Bălți, la care se adaugă școlile teologice (extensiunile existente de la București și Iași, precum și înființarea unor seminare teologice); întocmirea Martirologiului Bisericii Basarabene, început de Mitropolitul Efrem Enăchescu în 1942, și pregătirea dosarelor pentru o eventuală canonizare a Martirilor din Basarabia răpuși de mână sovietică; ridicarea de noi lăcașe sfinte și continuarea demersurilor pentru dobândirea legală a imensului patrimoniu imobiliar al Mitropoliei Basarabiei spoliat de regimul sovietic.
Vom continua demersurile pentru ca Mitropolia Basarabiei să fie recunoscută ca victimă a represiunilor politice a regimului sovietic de ocupație și vom realiza inițiativa Episcopiei de Bălți, formulată în cadrul Sinodului Mitropolitan din data de 21 martie 2025, de a ne adresa Consiliului consultativ interministerial pentru memoria represiunilor politice (Consiliului Memoriei) cu cererea de a include în planul de promovare a culturii memoriei victimelor represiunilor politice o zi de comemorare a clerului ortodox – victimă a represiunilor staliniste.
Vom avea în vedere, de asemenea, examinarea posibilității aducerii la Chișinău a osemintelor vrednicilor de pomenire mitropoliți ai Basarabiei Gurie Grosu și Efrem Enăchescu, precum și aducerea la Bălți a osemintelor mitropolitului de luminoasă amintire Visarion Puiu al Bucovinei, iar apoi al Transnistriei, primul ierarh al Episcopiei Hotinului, actuala Episcopie de Bălți.
Înțeleg să conduc Mitropolia Basarabiei ca pe o instituție care va răspândi pace și bună înțelegere în societate. O instituție ecleziastică deschisă spre dialog interortodox și interconfesional, care să contribuie la coexistența pașnică a tuturor cetățenilor, indiferent de diversele lor tipuri de apartenență. Mitropolia Basarabiei îi așteaptă, cu drag și cu răbdare, pe toți fiii ortodocși ai acestui spațiu să revină acasă și să-i îmbrățișeze părintește ca pe fiii ei, care au ajuns, din cauza unui context istoric vitreg, în prinsoare străină.
În același timp, vom continua, cu argumente istorice, în duhul adevărului și al libertății, să ne apărăm drepturile legitime.
Ca buni cetățeni, ne vom strădui să avem o bună conlucrare cu autoritățile statului, spre binele creștinilor noștri, al Mitropoliei Basarabiei și al întregii societăți. În acest sens, anunțăm dorința noastră de a încheia cu Guvernul de la Chișinău un Acord de parteneriat social și cultural.
Nu în ultimul rând, și poate că mai întâi de toate, ca Arhiepiscop al Chișinăului, voi cultiva și întări permanent o relație de apropiată colaborare cu Preasfințitul Părinte Veniamin al Basarabiei de Sud, pentru care am toată prețuirea și dragostea frățească, precum și cu vlădicul care va fi ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în scaunul devenit astăzi vacant al Episcopiei de Bălți, pentru ca, în unitate colegială exemplară, în Sinodul Mitropoliei Basarabiei, să dăm dovadă de slujire jertfelnică a Bisericii lui Hristos.
Ajuns în acest moment și privind retrospectiv, vreau să mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul pe care mi l-a dat pe parcursul vieții, purtându-mi de grijă, apărându-mă în vreme de încercare și luminându-mă pentru a lua decizii corecte în momente de nehotărâre.
Mulțumesc Maicii Domnului, care niciodată nu m-a părăsit, acoperindu-mă cu cinstitul Său acoperământ.
Aduc mulțumiri Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe care l-am avut profesor la Facultatea de Teologie din Iași, de la care am descoperit frumusețea credinței ortodoxe, așa cum am menționat și mai sus, îi mulțumesc pentru dragostea paternă arătată în acești ani de slujire arhierească, pentru hirotonia întru arhiereu și pentru ajutorul acordat, cu multă generozitate, în procesul de organizare a vieții religioase din Episcopia de Bălți (fostă a Hotinului).
Îi mulțumesc Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan al Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan al Banatului, Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, Preasfințitului Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, și Preasfințitului Părinte Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei, pentru susținerea generoasă acordată în lucrarea misionară desfășurată până acum de Episcopia de Bălți.
Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan al Moldovei și Bucovinei îi mulțumesc și pentru interimatul de Arhiepiscop al Chișinăului și Mitropolit al Basarabiei, pe care l-a exercitat cu multă dragoste părintească și multă jertfă.
Mulțumiri aparte adresez Guvernului României – Secretariatului de Stat pentru Culte și Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova – pentru susținerea proiectelor culturale, educaționale, sociale și edilitare ale Mitropoliei Basarabiei.
În aceste momente, îndrept un gând de mulțumire către părinții mei, plecați în lumea celor drepți – tatăl meu Mefodie și mama mea Feodora, pentru educația pe care mi-au dat-o. Mama, cu toate că a fost neștiutoare de carte, a fost prima mea învățătoare, iar primele lecții pe care le-am primit de la ea au fost credința în Dumnezeu, bunătatea și respectul pentru oameni. Ea m-a învățat să mă rog, ea m-a dus prima dată la biserică.
Nu pot să nu amintesc, în aceste momente, și să le mulțumesc tuturor învățătorilor și profesorilor mei, de la școala din satul natal Hârbovăț, Anenii Noi, de la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie din Chișinău, de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și de la Institutul Ecumenic de la Bossey. Un gând cald de mulțumire le adresez colegilor pe care i-am avut la aceste instituții de învățământ și de la care am învățat atâtea lucruri bune și de folos.
Aș vrea să mulțumesc și părinților consilieri de la Centrul Eparhial din Bălți pentru munca lor jertfelnică, cu ajutorul cărora am reușit să realizăm mai multe proiecte.
De asemenea, aș dori să aduc mulțumiri conducerii Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți și Colegiului Pedagogic din Bălți, parteneri de încredere în promovarea valorilor creștine și naționale.
Mă adresez clericilor și credincioșilor din Mitropolia Basarabiei și îi asigur pe toți că vor găsi în mine un părinte, un frate și un prieten. Ceea ce trebuie să ne unească pe toți este dragostea față de Dumnezeu și de semeni, de Neamul nostru și propășirea Mitropoliei Basarabiei.
Mulțumesc tuturor celor care ați participat la acest moment binecuvântat din viața Mitropoliei Basarabiei și celor care s-au ostenit jertfelnic, în aceste zile, ca acest eveniment să se desfășoare.
Mulțumesc Înaltpreasfințiților și Preasfințiților Părinți, Preacuvioșilor Părinți, Preacucernicilor Părinți și fiecărui creștin în parte și Îl rog pe Bunul Dumnezeu și pe Maica Domnului să vă ocrotească și să vă asculte rugăciunile.
Pornesc la drum cu nădejdea că Îi voi avea alături pe Bunul Dumnezeu, pe Maica Domnului, pe Sfântul Antonie cel Mare, pe Sfântul Ierarh Nicolae, pe Sfântul Nectarie de Eghina, pe Sfinții doctorii fără de arginți, pe Sfinții basarabeni și pe toți Sfinții români.
Alegerea în demnitatea de Mitropolit al Basarabiei s-a produs în ziua de 2 iulie, când l-am cinstit pe Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, care este cunoscut ca „apărător neînfricat al credinței și patriei străbune, mare ctitor de locașuri sfinte” (Troparul Sfântului), iar astăzi, după calendarul neîndreptat, îi pomenim pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, misionari neobosiți în răspândirea Evangheliei lui Hristos.
Înalț o smerită rugăciune către Sfinții Apostoli Petru și Pavel și către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și îi rog să mă ajute să înmulțesc virtuțile prin care s-au făcut bineplăcuți lui Dumnezeu, pentru a mă învrednici, împreună cu frățiile voastre, de fericirea veșnică.
Așa să îmi ajute și să ne ajute Dumnezeu!
Amin!
† ANTONIE,
Arhiepiscop al Chișinăului,
Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor
1) Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și naționalism, pag. 30-31, Ediția 2011
