Sâmbătă, 15 august 2026, în cadrul vizitei de la Mănăstirea Văratec, Înaltpreasfințitul Părinte Antonie, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a săvârșit o slujbă de pomenire la mormântul vrednicului de pomenire Episcop Partenie Ciopron, ultimul ierarh român care a păstorit eparhia de Bălți înaintea ocupației sovietice din anul 1944.
Momentul a avut o profundă semnificație istorică și duhovnicească: Mitropolitul Antonie s-a rugat la mormântul predecesorului său în scaunul Episcopiei de Bălți, reactivat în cadrul Mitropoliei Basarabiei după o vreme de prigoană de 74 de ani.
După slujba de pomenire, Părintele Mitropolit a evocat personalitatea Episcopului Partenie Ciopron, prezentând diferitele dimensiuni ale slujirii sale: monah și teolog, participant la Războiul de Reîntregire, episcop al Armatei Române, păstor al românilor basarabeni în anii celui de-Al Doilea Război Mondial și, mai târziu, episcop al Romanului și Hușilor.
Înaltpreasfinția Sa a subliniat că Episcopul Partenie a fost un arhiereu jertfitor, care a iubit Biserica și neamul românesc, a rămas aproape de oameni în vremuri de război și și-a închinat întreaga viață slujirii lui Dumnezeu și a poporului.
Viața ierarhului a fost strâns legat de marile încercări ale României din secolul al XX-lea. Născut la 30 septembrie 1896, în localitatea Păltiniș din județul Botoșani, tânărul Ștefan Ciopron a participat la luptele de la Oituz din Primul Război Mondial, unde a fost rănit. A intrat apoi în monahism, a urmat studiile teologice și a obținut doctoratul la Facultatea de Teologie din Cernăuți.
Între anii 1937 și 1948 a îndeplinit demnitatea de Episcop al Armatei, cu reședința la Alba Iulia. În perioada 1941-1944 a fost locțiitor al Episcopului Hotinului, cu sediul la Bălți, păstorind clerul și credincioșii basarabeni într-un timp marcat de război și de urmările ocupației sovietice.
În anul 1944, odată cu revenirea administrației sovietice, Episcopul Partenie a fost silit să se retragă peste Prut. Scaunul chiriarhal românesc de la Bălți a rămas vacant până în anul 2018, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe Preasfințitul Părinte Antonie pentru a continua lucrarea ierarhilor Visarion Puiu, Tit Simedrea și Partenie Ciopron.
Timp de opt ani, actualul Mitropolit al Basarabiei a păstorit Episcopia de Bălți, reafirmând continuitatea sa istorică și canonică și recuperând memoria ierarhilor români care au slujit în nordul Basarabiei. Într-o evocare dedicată Episcopului Partenie, ierarhul afirma că „atât episcopul Partenie, cât și ceilalți episcopi – Visarion Puiu și Tit Simedrea – care au păstorit la Bălți, rămân modele de slujire pentru clericii Episcopiei de Bălți”.
„Canonicitatea Episcopiei de Bălți vine de la acești mari ierarhi ai Bisericii noastre. Ei, de acolo de sus, ne veghează, ne ocrotesc și ne ajută să slujim lui Dumnezeu și oamenilor”, sublinia Înaltpreasfințitul Părinte Antonie.
După desființarea Episcopiei Armatei de către regimul comunist, Partenie Ciopron a cunoscut marginalizarea și îndepărtarea din slujirea pentru care fusese chemat. A revenit ulterior în Sfântul Sinod, iar între anii 1962 și 1978 a păstorit Episcopia Romanului și Hușilor. Ultimii ani i-a petrecut la Mănăstirea Văratec, unde a trecut la cele veșnice în 28 iulie 1980.
Rugăciunea săvârșită de Mitropolitul Antonie la mormântul Episcopului Partenie Ciopron a unit simbolic două momente ale aceleiași slujiri: retragerea forțată a ierarhului român din Bălți, în anul 1944, și revenirea, după 74 de ani, a unui episcop canonic al Bisericii Ortodoxe Române în nordul Basarabiei.
Pomenirea de la Văratec a devenit astfel un act de recunoștință față de un mare ierarh al Bisericii și, deopotrivă, o mărturisire a continuității Ortodoxiei românești în Basarabia, pe care ocupația sovietică a întrerupt-o administrativ, fără să-i poată șterge memoria și temeiurile canonice.
