- Porunca Mântuitorului: „Mergând învățați toate neamurile botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19-20).
- Apostolii au organizat un plan de propovăduire, foarte greu de realizat și cu foarte mari riscuri, dar important;
- Sfântul Apostol Andrei a propovăduit în Bitinia, Calcedonia, Bizanț, Tracia, Macedonia, Sciția, Tesalia, Elada, etc.;
- Sfântul Apostol Andrei a trecut prin Pont, pe țărmul Mării Negre ajunge Sciția (Ucraina de azi) și Kerson, iar pe râul Nipru ajunge până la coastele Kievului de azi;
- Lucrarea lui Dvornic François „Doi mari lupi”, aduce argumente istorice despre importanța propovăduirii Evangheliei la daci și a Sfântului Apostol Filip, precum și Arhivele de la Vatican descoperite în 2004-2005;
- Ambii au propovăduit în perimetrul Dunărea-Marea Neagră, vestigiile și toponimele confirmă această lucrare;
- „Istoria lui pseudo-Abdias” amintește de hirotonia de episcopi de către apostoli în cetatea Tomis, capitala ținutului Sciția Minor;
- Sunt multe mărturii ale existenței creștinismului în Dacia; Încreștinarea Daciei s-a făcut nu doar prin Apostoli, ci și prin armata romană;
- Corespondența episcopului tomitan Sfântul Bretanion cu Sfântul Vasile cel Mare despre pelerinajul moaștelor Sfântului Sava de la Buzău, la episcopiile Niculițel și Adamclisi;
- La sfârșitul sec. V, Mitropolia Tomisului atinge cea mai înaltă înflorire: 14 episcopii: Tropaeum Traiani (Adamclisi); Axiopolis (Cernavodă); Capidava (Capidava); Carsium (Hârșova); Troesmis (Iglița); Noviodunum (Isaccea); Aegysus (Tulcea); Salsovia (Mahmudia); Halmyris (Murighiol); Histria (Histria); Calatis (Mangalia); Bizone (Cavarna); Dionisopolis (Balcic); Zalpada (Galeș).
- Bisericuțele rupestre de la Țâpova și Saharna datează din același secol;
- În sec. VI apar bulgarii veniți de pe Volga, încreștinați în a doua jumătate a sec. IX-lea, tot atunci și sârbii;
- În sec. XII-XIV Arhiepiscopiile de Tomis și Niculițel (Dinogeți Glavan) au avut 16 episcopii sufragane: s-au organizat sub Mitropolia de Vicina de la Gurile Dunării, primul mitropolit Teodor.
- Ultimul mitropolit de Vicina, Iachint, mută scaunul mitropolitan la Curtea de Argeș și ia ființă Mitropolia Ungrovlahiei (1359). Tot acest mitropolit îl aduce în țară pe Cuviosul Nicodim de la Tismana. Atunci prin reunirea multor formațiuni politice se formează statul independent Moldova, între Carpați, Nistru și Marea Neagră;
- La începutul domniei lui Alexandru cel Bun, anul 1401, este recunoscut primul mitropolit al Moldovei, Iosif I Mușat, această mitropolie avea o episcopie a Romanului și una la Rădăuți ce cuprindea și Hotinul;
- Basarabia pe atunci avea următoarele județe: Iași – pe ambele maluri ale Prutului, Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Tigheciul și Fălciul – aveau pe ambele maluri ale Prutului, Cahulul, până la Marea Neagră;
- 1564 mutarea scaunului Moldovei de la Suceava la Iași;
- În 1546-1595 s-a înființat Mitropolia Proilaviei cu sediul la Brăila, care cuprindea sudul Basarabiei până la Bug, care se aflau sub stăpânirea lui Gheorghe Duca Vodă al Moldovei (Ucraina Hanului). Acest mitropolit deseori își muta reședința în jurul Chiliei, Cetatea Albă, Ismail, Reni, Galați și Căușeni, chiar și la Dubăsari;
- În 1598 domnitorul Aron Vodă înființează Episcopia Hușilor, care avea jurisdicția asupra Bugeacului, raiaua turcească ocupată în 1538, unde intrau județele Falciu, Cahul, Tighina, Lăpușna, Orhei, Soroca și unele sate până la Bug;
- Cel mai reprezentativ mitropolit al Proilaviei a fost Daniel, care zidește biserica de la Căușeni „Adormirea Maicii Domnului”;
- Țările Românești duc lupte crâncene cu turcii și tătarii, rușii vor să le vină în ajutor, dar cu multe condiții și șiretlicuri. În 1709 se discută despre încheierea unui tratat de alianță cu Țările Române în persoana Sfântului Martir Voievod Constantin Brâncoveanu. În 1711 îl semnează Dimitrie Cantemir. Tot atunci s-au desfășurat luptele de la Stănilești. Turcii cuceresc o bună parte din Basarabia până la Hotin;
- În 1768-1774 războiul ruso-turc, iar în 1769-1774 ambele principate românești s-au aflat sub dominație și administrație rusească;
- La 10 ianuarie 1771, mitropolitul Gavriil Calimachi al Moldovei schimbă de la Mitropolia Proilaviei și trece teritoriile aparținătoare: Hotinul la episcopia Rădăuților; Ismail, Reni, Chilia, Cetatea-Albă, Tighina la episcopia Hușilor, celelalte rămân în Mitropolia Moldovei la Iași;
- La 10 aprilie 1774 se încheie tratatul de pace de la Kuciuc-Kainargi, rușii pleacă din teritoriile românești. Urmașul Mitropolitului Daniel, Ioachim apare într-o carte de hirotonie cu titulatura: „mitropolit al Proilaviei, Tomoravului, Hotinului și a toată Basarabia și Ucrainei”;
- În 1787 începe un alt război ruso-turc pe teritoriile românești. În 1788 pentru prima dată la Iași urcă un arhiepiscop rus, Ambrozie Serebrenicov, de la Ecaterinoslav, avându-l ca vicar pe arhimandritul Gavriil Bănulescu-Bodoni;
- În 1791, la sudul Basarabiei se formează o nouă episcopie: Cetatea Albă și a Nistrului, sub conducerea episcopului vicar Gavriil Bănulescu Bodoni. Arhiva de la Chișinău este țesută de cererile preoților să le întoarcă armata țaristă lucrurile furate din biserică;
- La 29 decembrie 1791, prin pacea de la Iași, Țările Române ajung sub suzeranitatea turcească;
- În 1806-1812 un al treilea război ruso-turc, tot pe teritoriul românesc. La 27 martie 1806, mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni ajunge exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei, printr-un ucaz adresat de țar Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. În acest sens, Mitropolia Proilaviei își restrânge și mai mult spațiul teritorial, iar în 1813 se contopește cu Mitropolia Distriei – vechiul Durostorum, existând până în 1828;
- În 1812 se încheie pacea de la București, care salva de rusificare Țările Române, Valahia și Moldova, în schimb, Basarabia este adusă ca jertfă;
- În 1813 Biserica Ortodoxă Rusă înființează noua Eparhie a Chișinăului și Hotinului;
- În 1828 a izbucnit al patrulea război ruso-turc. Trupele țariste ocupă iar Iașul, urma pacea de la Adrianopol din 2-4 septembrie 1829;
- În 1856, după semnarea tratatului de pace de la Paris, după încheierea Războiului cu Crimeia, Moldova preia teritoriile de la Sud, județele: Cahul, Bolgrad și Ismail;
- În 1864 se înființează la Ismail, Episcopia Dunării de Jos, unde intrau și județele recent eliberate, iar în 1878, au revenit din nou la Imperiul Țarist.
- În perioada 1812-1918 s-au perindat la Eparhia Chișinăului și Hotinului 12 episcopi ruși, care au utilizat Biserica drept instrument de rusificare;
- În 1872 se acordă autocefalie Bisericii Ortodoxe Române cu două mari mitropolii: Ungrovlahiei și Moldovei, recunoscută de Patriarhia Ecumenică la 25 aprilie 1885;
- În 1917 cade Imperiul Țarist, se instaurează un regim antireligios;
- La 19/25 aprilie 1917, Congresul Extraordinar al clericilor basarabeni cere dreptul de autonomie de la Biserica Ortodoxă Rusă;
- La 27 martie 1918 se votează Unirea cu România, încorporarea prevedea și alegerea de episcopi;
- La 14 iunie 1918, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a delegat pe Preasfințitul Nicodim Munteanu, Episcop la Huși, să conducă Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului, care era fără chiriarh. Arhiepiscopul rus Anastasie Gribanovschi nu onorează invitația de a păstori Eparhia Chișinăului și Hotinului în cadrul canonic al Bisericii Ortodoxe Române. Se retrage peste hotarele URSS-ului, unde pune bazele Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil;
- La 16 iunie 1918, se publică „Cartea Pastorală a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române”, care acordă autonomie Bisericii Ortodoxe din Basarabia;
- Pe 21 februarie 1920, Congresul General al Bisericii Basarabene alege pe episcopul-vicar Gurie Botoșăneanul (Grosu), drept arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului;
- La 7-16 martie 1921, Congresul Preoților din Basarabia solicită proiectul Patriarhiei Române și a Mitropoliei Basarabiei;
- La 22 iunie 1922, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înființat două eparhii noi în Basarabia: Episcopia Hotinului (județele Hotin, Bălți, Soroca) și Episcopia Cetății-Albe – Ismail (județele Cetatea-Albă, Ismail și Cahul);
- La 15 noiembrie 1923 se solicită ridicarea la rang de Mitropolie a Bisericii Ortodoxe Române din Basarabia;
- La 17 februarie 1925, s-a votat în Parlament înființarea Patriarhiei Române, iar la 1 noiembrie 1925 a fost investit primul patriarh, Preafericitul Miron Cristea;
- La 6 noiembrie 1926 se înființează Facultatea de Teologie la Chișinău;
- La 21 aprilie 1928, Arhiepiscopul Gurie este ridicat la rangul de mitropolit;
- Noiembrie 1936 – iunie 1937, Mitropolia Basarabiei a fost condusă de Înaltpreasfințitul Nicodim Munteanu, Mitropolitul Moldovei;
- Iunie 1937 – februarie 1938, Biserica Ortodoxă din Basarabia a fost administrată de Preasfințitul Cosma Petrovici, Episcopul Dunării de Jos;
- Martie 1938 – ianuarie 1944 la cârma Mitropoliei Basarabiei s-a aflat Mitropolitul Efrem Enăchescu;
- În perioada 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941, Mitropolia Basarabiei a fost subordonată canonic și de jure de Biserica Ortodoxă Română. Sovieticii l-au impus ca supraveghetor pe episcopul Alexie de Tula;
- La 23 august 1944 Basarabia a fost ocupată de URSS, iar Biserica Ortodoxă din Basarabia este integrată forțat în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. Mitropolia Basarabiei își încetează activitatea;
- Din 3 decembrie 1944, până în prezent, în Eparhia de la Chișinău s-au perindat 7 arhierei ai Bisericii Ortodoxe Ruse, care au făcut competiție în promovarea vehementă a slavismului într-un spațiu românesc;
- La 27 august 1991, se proclamă independența Republicii Moldova;
- La 14 septembrie 1992 – Adunarea Eparhială constituită la Chișinău a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei, avându-l ca locțiitor de mitropolit pe Preasfințitul Petru Păduraru, Episcop de Bălți;
- La 19 decembrie 1992 se emite Tomosul patriarhal de recunoaștere a reactivării Mitropoliei Basarabiei, autonomă și de stil vechi;
- 1992 – 2001, perioadă de hărțuire, persecuție din partea statului și refuzul înregistrării Mitropoliei Basarabiei reactivată;
- La 13 decembrie 2001, CEDO a condamnat Republica Moldova și a constatat încălcarea flagrantă a libertății religioase și a dreptului de asociere;