Decizia persecutării lor venea de la cel mai înalt nivel al conducerii politice romane urmărindu-se sistematic eradicarea creștinilor. Proprietățile și bunurile le erau confiscate, obiectele de cult și cărțile erau distruse, creștinii erau supuși torturilor în încercarea de a-i determina să renunțe la credința lor, iar în ultimă instanță, dacă nu se reușea acest lucru erau uciși spre a servi drept exemplu celor ce se împotriveau.
Unul dintre cei mai duri persecutori ai creștinilor a fost împăratul Dioclețian. În timpul persecuției inițiate de acesta Sfântul Dorotei a reușit să fugă din cetatea sa și să-și salveze viața.
Odată cu venirea pe tronul imperial a lui Constantin cel Mare, soarta creștinilor s-a îmbunătățit semnificativ pentru că în anul 313, la nivel imperial, s-a luat decizia de a permite existența religiei creștine în imperiu și de a fi retrocedate proprietățile confiscate de către Dioclețian.
În acest context, Sfântul Dorotei s-a putut întoarce în eparhia sa unde a păstorit în continuare comunitatea creștinilor. Mai mult, cuvântul său plin de putere și exemplul vieții sale sfinte au adus pe mulți păgâni la dreapta credință. Sfântul Dorotei a trăit până la venerabila vârstă de 107 ani.
A trecut la Domnul prin cununa martiriului. Deși în perioada care a urmat împăratului Constantin soarta creștinilor s-a ușurat, a existat totuși o revenire în forță a păgânismului militant prin împăratul roman Iulian Apostatul. În timpul acestuia au avut loc persecuții semnificative. În cadrul acestora, sfântul Dorotei a fost arestat și torturat să se lepede de Hristos.
Sfântul Arhiereu, în timpul acestor chinuri și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos pe care L-a iubit și slujit toată viața sa.
Sursa: https://www.trinitas.tv
