Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți fii și fiice duhovnicești ai Chișinăului, cetate a jertfei și a credinței,
În această zi de adâncă rezonanță istorică și spirituală, când ne aducem aminte că la 17 iulie 1436, numele Chișinăului apărea pentru întâia oară în scris în hrisoavele voievozilor Țării Moldovei, privim cu recunoștință spre trecut și cu responsabilitate spre viitor. Nu este puțin lucru să fii moștenitorul unei cetăți așezate nu doar în geografia istoriei, ci mai ales în taina Revelației.
Chișinăul nu este un simplu punct pe hartă, ci o matrice identitară, un liman al memoriei și o intersecție între cer și pământ. În el s-au înfruntat imperii, ideologii, vremelnicii și veșnicii. Dar peste toate acestea, a rămas neclintită Biserica cea vie, născută din Evanghelie și întărită de suferință.
Asemenea Ierusalimului din Psalmii lui David, și Chișinăul poate fi cântat: „Frumoasă este moștenirea mea, și veșnic va fi locul lăcașului Tău, Doamne!” (cf. Psalm 15, 6). Sub cupola istoriei și în adăpostul rugăciunii, orașul a devenit o școală de răbdare, un amvon al adevărului și o candelă a rezistenței neamului nostru românesc în fața celor ce au vrut să ne dezrădăcineze.
Astăzi, când celebrăm 589 de ani de la prima sa atestare documentară, nu marcăm doar o dată, ci cinstim un drum: un parcurs dureros și măreț, în care Biserica a fost inimă și respirație. Cu smerenie evocăm lucrarea marilor păstori și luminători care au zidit în Chișinău nu doar lăcașuri de închinare, ci și conștiințe libere. Mitropolitul Gurie Grosu, vrednic slujitor și neînfricat păstor, a rezidit în duhul Bisericii Mame o cetate rănită de rătăciri. Împreună cu nenumărați preoți și credincioși jertfelnici, a pus temelia unei renașteri spirituale pe care suntem chemați să o ducem mai departe.
Astăzi, patrimoniul istoric al Mitropoliei Basarabiei din Chișinău nu înseamnă doar clădiri sau nume de străzi. El este țesut din lacrimile martirilor, din rugăciunile bătrânilor și din râvna tinerilor care astăzi îndrăznesc să se întoarcă la izvoarele dreptei credințe și la sânul Bisericii canonice. În ciuda unor decenii de persecuții, marginalizare și excludere, am rămas neclintiți, sprijiniți de brațul Domnului și de rugăciunea celor drepți.
Această capitală, încă în căutarea ei lăuntrică, are nevoie de repere și rădăcini. Nu putem construi viitorul fără adevăr, nici unitate fără Hristos. Chemăm, așadar, la trezvie duhovnicească și la lucrare sfântă: să clădim un Chișinău în care credința să nu fie rușinată, în care slujitorii altarului să fie sprijiniți, iar glasul identității naționale și spirituale care este luminat de Evanghelie să nu mai fie cenzurat ori disprețuit.
Iubiți fii ai Chișinăului,
Vă îndemnăm, în acest popas aniversar, să fiți străjeri ai cetății, lucrători ai păcii și mărturisitori ai Adevărului. Chișinăul va rămâne viu atâta timp cât în el se va mai înălța o rugăciune curată, se va mai sluji o Liturghie și se va mai cânta o doină românească rostită cu demnitate în limba străbună.
Cu nădejde neclintită, vă îmbrățișăm în rugăciune și binecuvântare, chemând peste voi harul Părintelui ceresc și ocrotirea Maicii Domnului, cea care veghează cu duioșie peste orașul inimilor noastre,
† Petru
Arhiepiscopul Chișinăului,
Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor