Sfântul Proroc Ilie, prin râvna sa, s-a impus în tradiția creștină drept tipul slujitorului desăvârșit. El a trăit în perioada regelui Ahab (874-852 î.Hr.). Acesta din urmă a construit în Samaria un templu închinat zeului Baal (III Regi 16). Odată cu aceasta, la sfatul soției sale, regina Izabela, a pornit o aspră persecuție împotriva profeților și a slujitorilor Dumnezeului adevărat. În acest context S-a sculat prorocul Ilie ca focul și cuvântul lui ca făclia ardea (Înțelepciunea lui Isus Sirah 48,1). A mustrat pe Ahab pentru faptele sale necugetate și a prorocit iminenta plagă a secetei.
Fiind prigonit de rege, Ilie s-a retras în pustie, lângă pârâul Gherit, fiind hrănit de corbi cu pâine dimineața și carne seara (III Regi 17,1). Seceta a durat trei ani și șase luni iar acest fapt l-a determinat pe Ahab să-l caute pe proroc, socotindu-l singurul vinovat. Ca să descopere pe Dumnezeul cel adevărat și să îndrepte poporul israel, Sfântul Proroc Ilie a ridicat două jertfelnice, unul pentru preoții mincinoși ai zeului Baal și unul pentru el, așezând pe ele câte un vițel (III Regi 18). Apoi a spus că la care rugăciuni se va pogorî foc mistuitor și ploaie pe pământ, acela este Dumnezeul cel drept.
După încercarea eșuată a 450 de preoți ai lui Baal și 400 de preoți ai zeiței Așera, Sfântul a refăcut jertfelnicul din 12 pietre, a săpat șanț împrejurul altarului, a clădit lemne pe altar, a tăiat în bucăți erderea de tot, după care a poruncit să se toarne de trei ori apă până s-a umplut șanțul din jur. Sfântul proroc Ilie a început să se roage și îndată s-a pogorât foc din cer mistuind nu numai jertfa adusă, ci și lemnele, pietrele, țărâna și chiar apa care era în șanț (III Regi 18, 30-38). Apoi de îndată a căzut ploaie bogată peste Israel.
Apropiindu-se momentul ridicării lui la cer, Sfântul Ilie, însoțit de Elisei, s-a dus până la Betel, despărțind Iordanul cu al său cojoc, iar în timp ce mergeau pe dealurile Moabului „s-a ivit un car și cai de foc și, despărțindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer” (IV Regi 2,11).
Articol redactat de Părintele Diacon Constantin Olariu
Video credit: https://www.trinitas.tv/
