În Duminica a XIV-a după Rusalii, 13 septembrie, Înaltpresfințitul Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a săvârșit Sfânta Liturghie în Orașul Soroca la parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva, alături de Părintele Paroh Protoiereu Ștefan Iftode. Răspunsurile la strană au fost date de Corala Mitropoliei Basarabiei.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a explicat pericopa evanghelică a duminicii, a nunții celei mari, relatată de Sfântul Evanghelit Matei (22, 1-14).
Trăsăturile parabolei sunt refuzul invitaților la nuntă de a da curs chemării și invitarea celor “răi și buni” de la răspântiile drumurilor. Locurile oferite celor buni și răi sunt ale vameșilor, păcătoșilor și păgânilor pe care Hristos i-a adus într-o singură credință prin Taina Sfântului Botez “Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28,19). Avem în față și respingerea “omului intrat la cină fără haină de nuntă” (Matei 22, 11-13), condiție obligatorie pentru a face parte din trupul Bisericii și anume haina luminoasă a Sfântului Botez prin care se diferențiază cei aleși dintre cei chemați: “Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși” (Matei 22,14).
Conform Evangheliei după Luca cei sărmani, nepuntincioși, șchiopi și orbi (Luca 14, 12-14), care nu aveau fapte vrednice de nuntă, vor fi compenseți la “învierea drepților” (Luca 14,14), dar “încă mai fiind loc” (Luca 14,22) a urmat invitarea adresată celor de alte neamuri, “de le drumuri și de pe la garduri” (Luca 14,23), celor de dincolo de granițele lui Istrael. Acest fapt subliniază universalitatea mântuirii și dimensiunea misionară a Bisericii. Sfinții Părinți spun că împăratul reprezintă pe Însuși Dumnezeu care a făcut nuntă Fiului Său prin Întruparea lui Iisus Hristos care este o reală căsătorie cu Biserica, mireasa Sa. Și în Vechiul Testament, relația poporului ales cu Dumnezeu era văzută ca o relație matrimonială conform cărților Osea (2,16, 21-22) și Cântarea Cântărilor (3,11). Aceeași imagine a nunții, între Mirele Hristos și Biserica Sa, o întâlnim și în Apocalipsa Sfântului Ioan (19,7-9).
Casa nunții este Biserica, iar când totul a fost pregătit, împăratul a trimis slugi, zicând: “Spuneți celor chemați: Iată, am pregătit ospățul meu; junicii mei și cele îngrășate s-au junghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă! Dar ei, fără să țină seama, s-au dus, unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui” (Matei 22, 4-5). Refuzul semnifică grijile trupului (țarina), lăcomia vieții (târgul) și poftele trupului (căsătoria). Lucrarea aceasta au împlinit-o Proorocii și Apostolii, trimiși la fii lui Israel, dar au fost refuzați, chiar pe unii i-au batjocorit și bătut, iar pe alții i-au omorăt (Matei 22,6; Fapte 7,52). Auzind împăratul cele întâmplate, “s-a umplut de mânie și, trimițând oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și cetății lor i-au dat foc” (Matei 22,7).
“Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici. Mergeți, deci, la răspântiile drumurilor și, pe câți veți găsi, chemați-i la nuntă. Atunci, ieșind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți” (Matei 22, 8-10). “Iar Împăratul, intrând ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților” (Matei22,11-13). Haina care nu era pregătită de nuntă reprezintă tot un refuz precum spune și Sfântul Ioan Gură de Aur, reprezintă muțenia duhovnicească. Omul era înbrăcat în haina veche a păcatului, adică stăpânit de vreo patimă sau păcat.
Dacă acceptăm chemarea evanghelică și lucrarea harului lui Dumnezeu câștigăm haină bună de nuntă strălucită de lumina Harului Duhului Sfânt și atunci vom prânzi în Împărăția lui Dumnezeu (Matei 8,11).
Articol redactat de Diaconul Constantin Olariu
