La Dumnezeiasca Liturghie au participat un sobor de preoți și diaconi, printre care și Părintele Protoiereu Serafim Banari, Protopop de Chișinău. Răspunsurile la strană au fost oferite de Corala Mitropoliei Basarabiei.
Cuvântul de învățătură a fost ținut de Părintele Neculai Dorneanu, preot paroh la Parohia Sfânta Mahramă a Domnului și Sfinții Mucenici Brâncoveni, din Iași, care a vorbit despre viața și activitatea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru, împreună cu părinții și credincioșii, a sfințit Sfânta Cruce ce se află în curtea bisericii. În cadrul slujbei s-au pomenit ctitorii care prin osteneală au contribuit la înălțarea Sfintei Cruci, dar și la înfrumusețarea lăcașului de cult, îmbrăcat în haine de sărbătoare. Prin implicarea părintelui paroh, împreună cu parohia, s-au oferit bucate tuturor celor ce au participat la sărbătoare.
Sfântul Ioan de la Suceava este unul dintre cei mai cunoscuți și cinstiți sfinți al poporului român, iar ziua cinstirii sale este un prilej deosebit de pelerinaj la Suceava unde se află sfintele sale moaște.
Sfântul Ioan cel Nou s-a născut în cel de-al doisprezecelea secol în cetatea Trapezuntului, pe țărmul Mării Negre. Familia în care s-a născut i-a oferit o educație bună și o creștere evlavioasă. Crescând, Ioan a devenit negustor, moștenind probabil aceasta din familie, semn că se trăgea dintr-o casă înstărită.
În anul 1330, Ioan a plecat într-o călătorie legată de meseria sa spre Cetatea Albă, în părțile de sud-est ale țării noastre. Pe corabie a intrat în dispute legate de dreapta credință cu proprietarul corabiei. Acesta din urmă nu era ortodox.
Ca să se răzbune pe Ioan, atunci când au ajuns la Cetatea Albă, i-a spus dregătorului tătar al cetății că Ioan voia să treacă la credința tătărască. Desigur tătarul s-a bucurat și l-a chemat pe Ioan felicitându-l.
Sfântul Ioan, înțelegând că a fost trădat nu s-a speriat, ci a început să mărturisească credința ortodoxă, explicând că este cu neputință să se lepede de Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Mai mult, prin cuvinte pline de înțelepciune a început să explice acelora de ce ar trebui ei înșiși să vină la cunoașterea adevărului creștin.
Văzând dregătorul tătar îndrăzneala Sfântului Ioan, s-a mâniat, a poruncit să fie dezbrăcat și bătut cu toiege noduroase până ce aproape l-au ucis. Aflat în acele dureri Sfântul Ioan a mulțumit Tatălui ceresc spunând: Mulțumesc Ție, Stăpâne Dumnezeule, că m-ai învrednicit a mă spăla cu sângele meu și a mă face curat de păcatele mele, care din neputință omenească mi s-au întâmplat a le păcătui înaintea Ta, după Sfântul Botez.
Torturile au continuat și în cele din urmă l-au legat pe Ioan de un cal care a început a goni și a-i sfârteca trupul. În cele din urmă Ioan a fost decapitat.
Creștinii, după rânduială de sus, au luat trupul Sfântului Ioan și l-au îngropat cu cinste lângă Biserica lor. La mormântul său au început să se săvârșească multe minuni.
Pentru că devenise vestit și în locurile noastre, domnitorul Alexandru cel Bun, cu binecuvântarea mitropolitului de atunci Iosif, a adus moaștele sfântului mare mucenic Ioan cel Nou în cetatea Sucevei. Au fost depuse mai întâi în biserica Mirăuților, fiind mutate mai apoi în noua catedrală ctitorită de domnitorii Bogdan al III-le și fiul său Ștefăniță.
Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava este la fel de iubit și astăzi când zeci de mii de pelerini își îndreaptă pașii spre el și cer rugăciunile și mijlocirile sale înaintea Bunului Dumnezeu.
Articol redactat de Părintele Diacon Constantin Olariu.
Sursa: https://www.trinitas.tv
