Duminica a XXVII-a după Pogorârea Sfântului Duh, aflată spre împlinirea Postului Nașterii Domnului, a fost trăită ca un timp de adâncă reculegere și bucurie duhovnicească la Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul” din Chișinău.
În această zi, în care Sfânta Evanghelie rânduiește pomenirea vindecării femeii gârbove, săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos, Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, împreună cu soborul slujitor al paraclisului.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala academică a Mitropoliei Basarabiei, a cărei cântare a susținut atmosfera de rugăciune și a însoțit cu discreție și profunzime trăirea euharistică a numeroșilor credincioși prezenți.
Cu binecuvântarea ierarhului, cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Vlad Mihăilă, care a tâlcuit, în duh patristic, semnificația vindecării femeii gârbove, așa cum este relatată de Sfântul Evanghelist Luca. În cuvântul său, părintele a arătat că această minune nu privește doar eliberarea trupului, ci mai ales ridicarea lăuntrică a omului din povara păcatului și a neputinței adunate în timp:
„Gârbovirea femeii nu era doar o suferință a trupului, ci chipul unei stări în care firea omenească ajunge atunci când uită să privească spre cer. Hristos o cheamă în mijloc, nu pentru a o expune, ci pentru a o reașeza în adevărata ei demnitate. Așa lucrează Dumnezeu: ridică omul în fața tuturor, ca mărturie a milostivirii Sale. Și precum atunci a dezlegat-o de legătura neputinței, tot astfel dezleagă și astăzi sufletul care se apropie cu răbdare și cu nădejde de El.”
După împărtășirea credincioșilor cu Sfintele Taine, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru a adresat celor de față un cuvânt de întărire și binecuvântare, subliniind înțelesul duhovnicesc al acestei perioade de pregătire pentru Praznicul Nașterii Domnului. Ierarhul a îndemnat la o viețuire atentă, în care postul să fie însoțit de rugăciune, de spovedanie sinceră și de milostenie, ca rod al unei inimi deschise lucrării lui Dumnezeu.
Totodată, a subliniat că apropierea de Taina din Betleem nu este un parcurs exterior, ci o coborâre a minții în inimă, o curățire a vieții de ceea ce apasă și deformează sufletul, pentru ca Hristos să Se poată naște înlăuntrul omului, ca lumină, pace și început de înnoire.
La final, credincioșii au primit binecuvântarea arhierească, plecând întăriți în credință și în așteptarea luminată a marelui praznic al Nașterii Mântuitorului.
