În Duminica a IV-a după Rusalii, 6 iulie 2025, zi de bucurie și har, Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în mijlocul credincioșilor, la Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul” din Chișinău, împreună cu un ales sobor de preoți și diaconi din administrația eparhială.
Răspunsurile liturgice, pline de solemnitate și adâncă trăire duhovnicească, au fost oferite de Corala Academică a Mitropoliei Basarabiei, aducând un plus de frumusețe cerească acestei sfinte slujbe.
În cadrul Sfintei Liturghii, cu multă emoție și bucurie, a fost săvârșită hirotonia întru preot a părintelui diacon Colța Alexandru, pe seama Parohiei „Sfinții Martiri Brâncoveni, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul și Sfânta Mare Muceniță Ecaterina” din Floreni, Protopopiatul Ungheni.
Cu acest prilej, Mitropolitul i-a adresat noului preot și doamnei preotese cuvinte de binecuvântare și încurajare, dorindu-le slujire curată, roditoare și cât mai multe suflete câștigate lui Hristos: „Slujirea preoțească este o cruce sfântă, dar și o bucurie cerească; să purtați această chemare cu credință, nădejde și dragoste jertfelnică.”
Cu binecuvântarea ierarhului, cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Gabriel-Andrei Gherasă, vicar-administrativ al Arhiepiscopiei Chișinăului, care a tâlcuit pericopa evanghelică a zilei, despre minunea vindecării slugii sutașului, subliniind:
„Sutașul roman devine pentru noi icoana smereniei și a credinței adevărate. El recunoaște, prin cuvântul său plin de evlavie – «Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul casei mele» – că omul, oricât de puternic ar fi, rămâne nevrednic fără harul și mila lui Dumnezeu. Rugăciunea smerită deschide întotdeauna cerurile, iar credința care nu cere semne este credință bineplăcută Domnului.”
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Petru a transmis credincioșilor prezenți un cuvânt de binecuvântare și întărire duhovnicească, îndemnându-i să trăiască în fiecare zi cu acea credință lucrătoare prin iubire, care mută munții și vindecă orice rană sufletească.
Această zi de sărbătoare a fost nu doar o prăznuire a unei minuni săvârșite de Mântuitorul Hristos, ci și o reamintire că Biserica lucrează neîncetat la zidirea sufletească a oamenilor, chemându-i mereu la sfințenie, la pace și la bucuria împărăției lui Dumnezeu.
