Cuvânt Pastoral al ÎPS Petru – Mitropolitul Basarabiei, cu ocazia Praznicului Nașterii Domnului 2020-2021

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi tuturor dreptmăritorilor credincioşi din Sfânta şi de Dumnezeu păzita Mitropolie a Basarabiei;

Har, milă şi pace de la Hristos Domnul, iar de la Noi, calde urări de liniște și fericire la Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului și arhiereşti binecuvântări.

,,Întăriți-vă și nu vă temeți. Iată, Dumnezeul nostru!”

(Isaia 35, 4).

 

 

 

Preasfințiiile Voastre, Preacuvioși și Preacucernici părinți,

slujitori ai sfintelor altare, din cuprinsul Sfintei Noastre Mitropolii,

Dreptmăritori creștini,

   În această perioadă binecuvântată, întreaga suflare creștinească este cu gândul și inima îndreptate către Marele Praznic - Taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, din nemărginita dragoste a Tatălui față de întreaga Sa creație și desăvârșită prin lucrarea Duhului Celui Sfânt. Astăzi, odată cu Nașterea în Ieslea Betleemului a Fiului lui Dumnezeu, toate renasc și se înnoiesc cu adevărat, pentru toți cei care au credința nezdruncinată, constantă și autentică în puterea mântuitoare a lui Dumnezeu.

   Nașterea Pruncului Sfânt în lume este prin excelență, sărbătoarea vieții, a bucuriei și a păcii, de aceea este mereu așteptată și dorită de toți creștinii, indiferent de locul unde se află ei, căci pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci” (Condacul Nașterii Domnului). Tradiția străbună, pe care am moștenit-o de la Sfinții Părinți ai Bisericii noastre, transmisă din generație în generație de strămoșii noștri, ne îndeamnă să trăim Nașterea Domnului cu mare bucurie, asemeni îngerilor din ceruri care cântă pururea: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”(Luca 2, 14).

    Astăzi suntem chemați, în preajma popasului dintre ani, să retrăim cu toții bucuria Nașterii Pruncului Sfânt și să dobândim „mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi”(Luca 1,71). Bucuria nu va fi însă deplină, dacă vom singuri și individual mărturisitori, ci numai împreună cu toți cei ce se ostenesc pe ogorul duhovnicesc al ortodoxiei, preoți și credincioși deopotrivă.

   Sărbătoarea Nașterii Domnului este o sărbătoare a bucuriei căci „Hristos s-a născut și Prunc s-a făcut nouă”(Cântarea Pavecerniței celei Mari ), El s-a născut pentru noi și pentru a noastră mântuire, iar aceasta trebuie să constituie un motiv de bucurie sfântă și încurajare pentru întreaga suflare creștinească, indiferent de necazurile pe care le trăim. Hristos este și rămâne același în Veac.

 

Iubiții credincioși,

   Ne aflăm cu toți la finalul unui an marcat, aproape în întregime, de această boală molipsitoare, care a fost necruțătoare de multe ori. Un an în care Biserica Noastră cea Dreptslăvitoare a fost pusă în fața unui examen greu, un examen la care, fiecare dintre noi, a trebuit să răspundem la câteva întrebări esențiale: Cine suntem? Pentru Cine și pentru ce suntem? și dacă Suntem cu adevărat? Totodată, am realizat cu toții că facem parte din planul general divin, unde nimicnicia omenească s-a evidențiat. În această perioadă pandemică, fiecare om a sesizat cât de viatală este coagularea legăturii trupului cu sufletul. Liniștea sufletească, pe care o așează pruncul Iisus peste ieslea Betleemului a devenit obiectivul vital al supraviețuirii, încât creatura să conștientizeze semnificația acestor valori divine: sănătatea și viața, ca daruri sublime de la Dumnezeu. Aceasta ne îndeamnă să cultivăm profunda ascultare a trupului față de suflet, chemându-ne pe toți la la fireasca asumare a importanței întrupării Fiului Tatălui Ceresc. Pruncul Hristos, prin dragostea Sa, realizată smerit de Sfânta Biserică Ortodoxă a transformat casele noastre pentru o bună perioadă de timp în peștera de la Betleem, realizând fiecare credincios în parte cât de importantă este participarea și comuniunea la Cina cea de Taină. Asumarea acestei participări nu ține de timp și spațiu, de zi și noapte, de vârstă și sex, ea ne face părtașii unei Împărății nepieritoare în spațiul dumnezeiesc fără început și fără sfârșit. Istoria cunoaște mii de prunci care s-au făcut regi și împărați, dar noi cunoaștem un singur Împărat care S-a făcut Prunc, iar Evanghelia Acestuia devine tot mai incomodă, așa cum și Biserica.

   Fiecare sfârșit de an constituie un moment al totalizărilor și al rapoartelor. Și, dacă pentru unii, care sunt supuși evaluărilor fiscale pare un an pierdut, pentru Biserică a fost un an în care a câștigat o imagine clară a prufunzimei credinței și statornicia în ea, înțelegând astfel că avem nevoie de mult efort pentru a deveni fii vrednici ai Împărăției lui Dumnezeu. Acest lucru ne responsabilizează și ne îndeamnă să ne trezim din confortul cotidian, pentru că Vrăjmașul și vrăjmașii Bisericii sunt într-un amplu proces de denigrare a Bisericii Ortodoxe Strămoșești, prin diferite și multiple instrumente.

   Indiferent de rezultatul autoevaluării, îndemnăm pe toți fiii noștri duhovnicești să rămânem veghetori și mereu rugători, căci nu știm ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” (Matei 25, 13).

   În acest an, cu părere de rău, pandemia a încercat să ne priveze de majoritatea bucuriilor trăite în Biserică, la sărbătorile importante și, într-o oarecare măsură, a reușit. Nu trebuie să uităm însă de faptul că astăzi, ca și acum două mii de ani, Hristos se naște, dar nu toți se împărtășesc de această bucurie: început al mântuirii neamului omenesc. Sub egida acestui pericol nevăzut, a cărui existență nu o contestăm, unii „stăpânitori ai lumii” vor să ni-L alunge pe Dumnezeu din inimile noastre căci, pentru cei care se hrănesc doar cu putere și stăpânire, Nașterea și prezența lui Hristos în lume este întotdeauna motiv de scandal, sminteală și „piatră de poticnire”. Trebuie să înțelegem că Hristos se naște pentru cei care „partea cea bună și-au ales”(Luca 10,42), asemeni Mariei din Evanghelie.

   Înțelegerea duhovnicească a prezenței Mântuitorului Hristos în lume ne responsabilizează pe fiecare dintre noi cu grija față de semenii noștri. De aceea, la acest Praznic Minunat, întâlnirea în familie este un act profund înălțător și de reală bucurie.

   Mântuitorul Hristos a venit în lume într-un mod cu totul smerit pentru a ne înfățișa un exemplu de urmat pentru noi oamenii, a căror chip și l-a asumat, Dumnezeu fiind. El s-a supus rânduielilor omenești, neavând păcat dar, în același timp, rămânând și Dumnezeu adevărat. Și noi, ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie să ne supunem rânduielilor și legilor omenești, dar să nu uităm că avem datoria să tindem spre mântuire, spre asemănarea cu Cel care pentru noi s-a născut.

 

Iubiții mei fii și fiice duhovnicești,

   Anul care începe este anul nostru special, pentru că Patriarhia Română a declarat anul 2021 An omagial al pastorației românilor din afara României” și de aceea Vă îndemnăm pe toți, la început de an, să fim mai buni, mai iubitori, mai rugători și mai milostivi cu semenii noștri. Să arătăm prin fapte că suntem credincioși și că suntem români, din același Neam frumos, cu ortodoxie de aproximativ două mii de ani și cu tradiții frumoase, pe care le-am moștenit, le păstrăm și le cultivăm în inimile generațiilor care vin după noi.

   Să ne bucurăm mai mult unii de alții! Să ne rugăm mai mult unii pentru alții! Să ne sprijinim mai mult unii pe alții! Să nu uităm nici de cei mai necăjiți decât noi, de cei săraci, de cei care se află în suferințe sau pe paturile de spital!

   Cu aceste gânduri, pe care vi le împăsrășesc, cu toată dragostea de arhipăstor al vostru, mă rog Domnului Hristos - Pruncul Sfânt, născut în ieslea Betleemului, să aducă în inimile tuturor bucurii sfinte și să ne izbăvească pe toți de orice necaz sau primejii, iar de la noi primiți arhierești binecuvântări!

La mulți ani, cu sărbători binecuvântate!

 

 

Al vostru pururea rugător către Hristos cel născut în Betleem,

 

 

† PETRU

Arhiepiscopul Chişinăului,

Mitropolitul Basarabiei

şi Exarhul Plaiurilor

 

Dată în Reşedinţa noastră Mitropolitană din Chişinău cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, 2020/2021

Share