Astăzi, 28 februarie 2025, Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a adresat un cuvânt de mângâiere și binecuvântare la slujba de înmormântare a domnului Vladimir Beșleagă. Acest cuvânt a fost citit de Părintele Constantin Olariu, secretar eparhial al Arhiepiscopiei Chișinăului, care a rezonat în inima tuturor celor adunați în Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din municipiul Chișinău.
În prezența delegației Mitropoliei Basarabiei, a părintelui paroh Anatolie Goncear, a rudelor, prietenilor și cunoscuților decedatului, trupul neînsuflețit al domnului Vladimir Beșleagă a fost însoțit cu rugăciuni și cântări bisericești, în semn de omagiu și recunoștință pentru viața sa frumoasă și binecuvântată.
Mai jos, vă prezentăm cuvântul integral al Părintelui Mitropolit PETRU:
În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, Amin!
Mult stimate autorități,
Îndoliată familie,
Întristată adunare,
Preacucernici părinți,
Iubiți frați și surori întru Hristos,
Astăzi, ne aflăm în fața unui moment de adâncă întristare, dar și de profundă reflecție asupra vieții și menirii unui om care și-a pus întreaga ființă în slujba adevărului, a neamului românesc și a Bisericii lui Hristos. Vladimir Beșleagă a fost un stâlp al culturii și al conștiinței naționale, un scriitor și un mărturisitor al valorilor nepieritoare, o voce care nu s-a clătinat în fața vitregiilor vremurilor. Prin cuvântul său scris și rostit, a vegheat asupra identității noastre naționale, asupra limbii române și asupra revenirii noastre la matca firească a credinței ortodoxe strămoșești.
Sfântul Apostol Pavel ne spune în Epistola către Timotei: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit” (2 Timotei 4,7). Aceste cuvinte sunt o icoană vie a celui pe care astăzi îl conducem pe drumul veșniciei. A fost un om care și-a îndeplinit cu vrednicie misiunea în această lume, lăsând în urmă o moștenire literară, culturală și spirituală de neprețuit.
Iubiți credincioși și credincioase,
Vladimir Beșleagă a fost nu doar un scriitor, ci și un mărturisitor al adevărului. Prin scrierile sale, a apărat istoria și identitatea Basarabiei, a ridicat glasul împotriva celor care au încercat să ne rupă de trupul Țării și de credința strămoșească. A înțeles că fără Biserică și fără limba română, neamul își pierde sufletul și devine pribeag în propria sa țară.
În 1992, când Mitropolia Basarabiei a fost reactivată după o lungă perioadă de interdicție impusă de regimul comunist, Vladimir Beșleagă s-a aflat printre cei care au sprijinit această lucrare sfântă. A înțeles că fără rădăcini, un popor nu poate trăi, iar fără credință, identitatea sa se destramă. De aceea, a susținut cu tărie reîntoarcerea Bisericii Neamului la sânul Patriarhiei Române, ca un act de dreptate istorică și duhovnicească.
Dragi creștini,
Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că „limba este haina sufletului”. Pentru Vladimir Beșleagă, limba română nu a fost doar un mijloc de comunicare, ci un altar al identității noastre. A luptat pentru ca adevărul despre limba acestui pământ să fie rostit fără teamă, căci știa că „la început a fost Cuvântul” (Ioan 1,1), și că acest cuvânt trebuie apărat cu orice preț.
Într-o vreme în care identitatea noastră a fost pusă sub semnul întrebării, când limba română a fost prigonită, iar istoria noastră falsificată, el a fost unul dintre cei care nu au încetat să mărturisească adevărul. A fost un ostaș al culturii și al conștiinței naționale, asemenea marilor cărturari ai neamului, care au înțeles că un popor fără memorie, fără limbă și fără credință este un popor condamnat la uitare.
Întristată adunare,
Mântuitorul ne spune: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8,12). Vladimir Beșleagă a fost un om care a căutat această lumină toată viața sa. A înțeles că fără Dumnezeu, cultura devine seacă, iar literatura rămâne doar un exercițiu intelectual lipsit de viață. De aceea, în toate lucrările sale, chiar și acolo unde critica societății era aspră, nu lipsea speranța, lumina, credința că acest neam va renaște și își va regăsi demnitatea.
Omul credincios nu se teme de moarte, pentru că știe că aceasta nu este un sfârșit, ci o trecere spre viața cea veșnică. Așa și Vladimir Beșleagă a trăit, cu conștiința că trebuie să lase în urmă o moștenire demnă, un testament spiritual pentru cei care vin după el.
Astăzi, noi, cei rămași, avem datoria să ducem mai departe ceea ce Vladimir Beșleagă a apărat cu atâta pasiune: limba română, credința ortodoxă, identitatea basarabeană și dragostea de neam și patrie. Ne lăsăm inspirați de cuvintele Sfântului Ioan Damaschin: „Pe cei ce au murit în credință, pe aceștia nu îi plângem ca pe cei care nu au nădejde”.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în Împărăția Sa, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit! Iar noi, cei care ne aflăm astăzi aici, să nu uităm că suntem datori să păstrăm vie flacăra credinței și a identității neamului nostru, căci aceasta este moștenirea pe care el ne-a lăsat-o.
Veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam! Amin!
Cu părintești binecuvântări și condoleanțe pentru toţi cei îndoliați,
♱ ÎPS Părinte PETRU,
Arhiepiscopul Chișinăului,
Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor
Credit foto: ziuadeazi.md