Cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Arhidiacon Maxim Sturza, Consilier Mitropolitan pentru Relațiile cu Instituțiile Statului.
Evanghelia zilei ne istorisește minunea făcută de Hristos asupra slugii unui sutaș din Capernaum, dar și credința, acestuia din urmă, care a impresionat mulțimea care Îl urma pe Iisus (Mt. 8, 5-13). În acea vreme poporul evreu era sub stăpânire romană, iar în fiecare oraș era câte o garnizoană care avea menirea de a menține ordinea și interesele romane. Sutașul mai era numit și centurion, care avea o sută de soldați sub comandă. Din evanghelia lui Luca deducem că el se atașase de poporul evreu și respecta credința lor construindu-le și o sinagogă (Luca 7,5). La acești oameni de alt neam (credință-păgâni) face referire Sfântul Apostol Pavel când spune: “Păgânii, deși nu au Lege, din fire fac cele ale Legii” (Romani 2,14). Așadar ne dăm seama că era un om corect, dar și milos căci a venit la Mântuitorul cu rugămintea de a-i vindeca sluga: “Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit” (Mt. 8,6). Relația dintre stăpân și slugă nu era una obișnuită vremii. Marea majoritate a sclavilor, din acea perioadă, erau socotiți mai mult ca o monedă de schimb, ei lucrau fără plată, primeau doar mâncare, iar alții nu erau socotiți nici măcar oameni. Puțin probabil ca sclavul să fi fost roman, dar stăpânul, avea milă de el. Dar o să aflăm că sutașul avea o calitate mai mare decât mila și anume – smerenia.
Iisus a răspuns la rugămintea sutașului: “Venind îl voi vindeca” (Mt. 8,7), dar el a răspuns: “Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face” (Mt. 8,9). Această dovadă a credinței sutașului stă la baza teologiei că Dumnezeu are puterea de a face toate numai prin cuvânt, Hristos nu folosește cuvinte multe, ci minunea este făcută ca un ordin, poruncă arătând calitatea de Stăpân asupra făpturii. De aceea zice celor de față: “Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Și zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia Cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor” (Mt. 8,10-12); “Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ție după cum ai crezut. Şi s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela.” (Mt. 8,13).
Sutașul din Evanghelia de astăzi constituie un desăvârșit exemplu de credință vie și lucrătoare de aceea a fost dat ca exemplu de Hristos celor ce erau de față. Remediul suferinței slujitorului a fost credința stăpânului. În Sfânta Scriptură mai avem exemple de ofițeri romani care s-au convertit: sutașul Longhin, care păzea Crucea lui Iisus (Mt. 27,54), și sutașul Corneliu, botezat de Sfântul Apostol Petru (Fapte 10).
De astfel exemple de credință avem și noi nevoie pentru a dobândi viața veșnică și Împărăția lui Dumnezeu.
Articol redactat de Părintele Arhidiacon Constantin Olariu.
