Darul ÎPS Teofan al Moldovei și Bucovinei pentru credincioșii Mitropoliei Basarabiei: Un fragment din moaștele Sf. Iosif cel Milostiv se va afla începând de săptămâna viitoare spre închinare la Paraclisul Mitropolitan din Chișinău

   În data de 26 ianuarie 2020, ÎPS Părinte Mitropolit Petru al Basarabiei și PS Antonie episcopal de Bălți, au participat, la invitația ÎPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în Catedrala Mitropolitană din Iași la Sfânta Liturghie săvârșită în cinstea Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, înconjurați de un impresionant sobor preoțesc și diaconesc, iar Sfântul Locaș a devenit neîncăpător pentru mulțimea de credincioși care au venit să se roage și la sfântul basarabean.

   Soborul arhieresc a fost prezidat de către ÎPS Teofan iar împreună au coliturghisit, ÎPS Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, PS Antonie, episcop de Bălți și PS Calinic episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

   Momentul a fost deosebit de important pentru ierarhii Mitropoliei Basarabiei, întrucât, prin bunăvoința și binecuvântarea ÎPS Teofan, un fragment din moaștele sfântului născut în Basarabia, au fost dăruite Mitropoliei Basarabiei , pentru bucuria credincioșilor ei.

   Un alt fragment din moaștele Sfântului Iosif cel Milostiv, au fost dăruite bisericii din satul natal al sfântului(Răzălăi, raionul Sîngerei) cu ocazia proclamării solemne a canonizării sfântului în 2018.

   ÎPS Părinte Petru a mulțumit Înaltului Ierarh din vechea capitală pentru darul prețios, menționând că Sf. Iosif rămâne astfel, un sfânt iubit și important pentru credincioșii de pe ambele maluri ale Prutului.

  Moaștele Sf. Iosif vor fi aduse în țară și puse spre închinare în Paraclisul Mitropolitan Sf. Ioan Teologul din Chișinău.

O raclă cu moaștele Sf. Iosif se află spre închinare la Catedrala Mitropolitană din Iași, alături de moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.

Notă: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe Mitropolitul Iosif Naniescu în data de 5 octombrie 2017.

   Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezidat la Iași ceremonia de proclamare a sfințeniei mitropolitului originar din Basarabia în 25 martie 2018, în contextul aniversării a 100 ani de la Unirea Basarabiei cu Regatul României (27 martie 1918) iar proclamarea locală la Răzălăi, a canonizării a avut loc în data de 22 mai 2018, când au fost adus și un fragment din moaștele sfântului în localitatea natală a sfântului, tot de către ÎPS Părinte Teofan.

   Odată cu Sfântul Iosif cel Milostiv a fost proclamat și Sfântul Cuvios Gheorghe Pelerinul.

Sfântul Iosif cel Milostiv

   Mitropolitul Iosif Naniescu, numit acum Sfântul Iosif cel Milostiv, s-a născut în Basarabia, ca fiu al preotului Anania Mihalache și al soției sale, Teodosia, din satul Răzălăi, ținutul Soroca(actualmente raionul Sîngerei), la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan.

   Rămânând de mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, la vârsta de 10 ani a fost luat de un unchi al său, ierodiaconul Teofilact, care l-a adus în obștea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași, unde se afla și un vestit spital. Acolo tânărul Ioan a învățat ascultarea, smerenia, precum și slujirea lui Dumnezeu și a semenilor aflați în suferință. După o vreme, cei doi au mers la Mănăstirea Sfântul Samuil din Focșani, unde de asemenea funcționa un spital. Plecând apoi la Buzău, a îmbrăcat sfântul și îngerescul chip, primind, de la marele episcop Chesarie al Buzăului, numele de Iosif, după numele întâiului episcop al Argeșului.

   Același Chesarie l-a hirotonit diacon și l-a îndrumat la învățătura de carte, pe care a deprins-o la Seminarul de la Buzău, apoi la Academia Sfântul Sava din București, având dascăli vestiți, precum profesorul Ioanid, de la care a învățat limba greacă, și părintele Macarie ieromonahul, cunoscutul dascăl de psaltichie românească. De la Macarie, Iosif a deprins meșteșugul cântării bisericești curate, întrucât avea un glas foarte plăcut și el însuși a alcătuit cântări psaltice. Fiind hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Țării Românești, cu titulatura Iosif al Mirelor, urma cu vrednicie faptelor Sfântului Ierarh Nicolae. În anul 1873 fost ales episcop al Argeșului, iar peste doi ani, mitropolit al Moldovei, împlinindu-și cu multă osârdie chemarea și slujirea arhierească. Împlinindu-și făgăduința către fostul mitropolit Veniamin Costachi, făcută în vedenie pe când mergea către Iași ca nou ales mitropolit, Iosif a încheiat zidirea Catedralei mitropolitane în anul 1886, începută de marele Veniamin; la începerea căreia, în anul 1826, prin pronie dumnezeiască, a și fost de față pe când era copil la Iași.

   Asemeni și Seminarul lui Veniamin de la Socola l-a mutat chiar în palatul domnitorului care îl surghiunise pe ierarhul Veniamin, iar bisericile Sfântul Nicolae Domnesc și Sfinții Trei Ierarhi le-a înnoit, căutând să urmeze întru toate marelui său înaintaș. Moaștele Cuvioasei Parascheva le-a mutat de la Mănăstirea Trei Ierarhi la Catedrala nouă a Mitropoliei, în anul 1889, punându-le în raclă nouă de argint, după ce văzuse racla veche cuprinsă de flăcări și sfintele moaște rămânând nearse, prin dumnezeiască minune. Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Iosif erau însă acestea două: sfințenia vieții și milostenia. Cu aceste două mari virtuți a întrecut pe toți, a cucerit inimile cele mai împietrite, a câștigat cinstea celor mari, a ridicat de jos pe mulți deznădăjduiți, a adunat în jurul său pe cei săraci și nebăgați în seamă și a adus la Hristos pe mulți, chiar și necreștini, prin pilda vieții sale. Fără a căuta la fața omului, s-a îngrijit cu multă milă de săraci, de orfani, de văduve și de elevi, împărțind totdeauna tot ceea ce avea, dând chiar și rasa de pe el și toate darurile pe care le primea; ba și împrumutându-se de la duhovnicul său ori de la alții pentru a putea face milostenie, la sfârșitul fiecărei luni fiind dator către alții, numai să nu rămână dator el față de săraci. Niciodată nu dădea mai puțin de o pâine, căci gândul lui acesta era: „Bani pentru o pâine!”.

   Când era în puteri, se cobora singur din chilie, pe trepte, în mijlocul celor o sută de săraci, îi mângâia cu vorba, îi binecuvânta și le împărțea bani; iar când puterile trupești i-au mai slăbit, nu mai cobora, ci arunca milostenia sa săracilor din balconul casei. Asemenea și turma duhovnicească și-a păzit-o de năvălirile viclene ale necredinței, venite fie de la puterea lumească, dornică să jefuiască averile Bisericii, fie chiar prin preoții învrăjbiți de vrăjmașii credinței, care lepădau duhul ascultării de Evanghelie, de canoane și de ierarh și alegeau duhul împotrivirii și al tulburării. Cuvântul ierarhului a tunat puternic pretutindeni împotriva propovăduitorilor necredinței și nimeni nu-i putea zice ceva împotrivă, pentru viața sa plăcută lui Dumnezeu. El se ruga și citea mult, mânca puțin și era foarte cumpătat, își drămuia cu mare măsură timpul, având mare osârdie pentru cele sfinte.

   Dumnezeiasca Liturghie o săvârșea totdeauna cu bucurie și cu ochii umeziți de lacrimi. Era, de asemenea, un vorbitor priceput și duhovnic înțelept, căutat de multă lume pentru blândețea și cuvintele lui. Cunoștea bine Sfânta Scriptură, din care mărturisea că învață toate, și era desăvârșit părinte duhovnicesc. Pe lângă celelalte daruri, mitropolitul avea și darul smereniei și al ascultării desăvârșite, că toate le primea ca de la Dumnezeu. Păstorind, deci, cu multă vrednicie Mitropolia Moldovei vreme de douăzeci și șapte de ani, s-a mutat la cereștile lăcașuri cu pace în anul 1902, în ziua de 26 ianuarie. Poporul l-a numit Iosif cel Sfânt și Milostiv. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 5-6 octombrie 2017, l-a trecut în rândul Sfinților, statornicind ca zi de pomenire a sa 26 ianuarie, când a trecut la cele veșnice.

   Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

FotoCredit: Oana Nechifor / doxologia.ro

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei.