PS Antonie: „Când facem milostenie risipim pustiul duhovnicesc din sufletul nostru”

Duminică, 30 iulie 2017, PS Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului, a oficiat, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din satul Răzălăi, raionul Sângerei (preot paroh Protoiereu Mitrofor Valeriu Cernei, Vicar administrativ al Episcopiei de Bălţi). 

După Sfânta Liturghie a fost înălţat un Te-Deum de mulţumire Bunului Dumnezeu cu ocazia împlinirii a 15 ani de la recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei de către Stat, la 30 iulie 2002. Clericii şi credincioşii au mulţumit pentru că rugăciunile lor au fost auzite de Dumnezeu şi după zece ani de prigoană, persecuţie şi umilinţă, după zece ani de umblare prin tribunale, ajungând şi la Strasbourg, Mitropolia Basarabiei, Mitropolia canonică a acestui spaţiu, a fost admisă în legalitate de autorităţile de stat din R. Moldova.

În cuvântul său, PS Antonie s-a referit la semnificaţia textului evanghelic din Duminica a VIII-a după Rusalii, la viaţa Mitropolitului Iosif Naniescu, originar din Răzălăi, care va fi canonizat de Biserica Ortodoxă Română, la lupta clericilor şi credincioşilor, între anii 1992 şi 2002, pentru punerea în drepturi a Mitropoliei Basarabiei şi l-a felicitat pe părintele Valeriu cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere.

Referindu-se la pericopa evanghelică, PS Antonie, între altele, a spus: „Avem pustiu fizic, dar şi pustiu spiritual. Când nu avem credinţă, când nu iubim pe semenii noştri, sufletul nostru este pustiu şi nu poate aduna lumină sfântă. Îndemnul Mântuitorului: „Daţi-le voi să mănânce” adresat ucenicilor, se referă şi la noi. Şi noi suntem îndemnaţi să alinăm pe cei care întâmpină lipsuri în viaţă. Când suntem buni, când facem milostenie, risipim pustiul duhovnicesc din sufletul nostru. Alungând pustiul din inimile noastre, ne deschidem sufletul pentru Lumina lui Dumnezeu. Adunând lumină, creştem duhovniceşte până la asemănarea cu Dumnezeu. De aceea, suntem îndemnaţi să facem binele, „Daţi-le voi să mănânce”, pentru a ne asemăna cu Dumnezeu şi a moşteni viaţa de veci”.

Vorbind despre lupta de zece ani a Mitropoliei Basarabiei pentru a fi admisă în legalitate, PS Antonie, între altele, a spus: „1992 – 2002. Zece ani de abuz şi nedreptate la adresa  Mitropoliei Basarabiei. De la început, din 1992, preoţii şi creştinii Mitropoliei Basarabiei au avut mult de îndurat. Îmi amintesc de un caz al medicului Matcovschi de la Rudi, care doar pentru faptul că s-a declarat fiu duhovnicesc al Mitropoliei Basarabiei a fost arestat, îmbrâncit, dus la poliţie şi umilit, fiind pus să spele veceul. Bietul medic, care avea o vârstă, povestea, cu multă durere, ce a avut de îndurat „de la nişte copii, care executau ordinele mai marilor lor”. Acesta s-a întâmplat prin 1993, pe timpul premierului Sangheli şi a preşedintelui Snegur. Pe timpul preşedintelui Lucinschi, un grup de preoţi tulburaţi, fii duhovniceşti ai Patriarhiei Moscovei, au venit, chiar, la sediul Mitropoliei Basarabiei şi au intrat cu ţipete înăuntru, găsind acolo doar pe un creştin, pe nume Petru, care asambla un dulap. Toată furia şi-au vărsat-o asupra acestui creştin. L-au agresat verbal, l-au lovit, dar creştinul s-a dovedit a fi maestru în sport şi la vreo doi atacatori le-a pierit pofta de scandal. Acesta s-a întâmplat în 1997, şi grupul scandalagiu a venit la sediul Mitropoliei Basarabiei după ce a avut o întâlnire cu preşedintele Lucinschi. Acest comportament agresiv al fidelilor Patriarhiei Moscovei a fost susţinut tot timpul de autorităţile statului. De altfel trebuie să spunem că autorităţile statului, tot timpul, au luptat, cu toate forţele, împotriva Mitropoliei Basarabiei, în acelaşi timp acordând toată susţinerea Mitropoliei subordonată Patriarhiei Moscovei. Ar fi bine să mai amintesc, aici, că în toamna anului 1992 (septembrie), după reactivare, Mitropolia Basarabiei a depus, la Serviciul de Stat pentru Culte (director Gheorghe Armeşu, mare prigonitor al Mitropoliei Basarabiei), statutul pentru organizare şi funcţionare. Când au văzut cei de la Culte că Mitropolia subordonată Moscovei nu avea statut şi nu era înregistrată, au luat statutul Mitropoliei Basarabiei l-au dat specialiştilor, care după ce s-au inspirat din el au încropit un statut al Mitropoliei Moldovei, statut care a şi fost înregistrat în ianuarie 1993. După acel moment cei de la Culte (Armaşu şi ai lui) o ţineau una şi bună – Cultul ortodox e înregistrat, alte culte ortodoxe nu pot fi înregistrate. Deci, trebuie să ştim că Mitropolia Moldovei a fost înregistrată cu 4-5 luni după ce a fost reactivată Mitropolia Basarabiei şi după ce aceasta a depus statutul său la Serviciul de Stat pentru Culte. Într-un fel, Mitropolia Moldovei ar trebui să fie recunoscătoare Mitropoliei Basarabiei pentru faptul că a ajuta-o, direct şi indirect, să aibă statut şi să fie înregistrată. Aşa a fost. Acesta este istoria. De aceea accentuez de multe ori că este important să se cunoască istoria. În mod special de cei tineri. Pentru că ei sunt viitorul acestui neam şi pământ. Deseori, atunci când unele parohii trec la Mitropolia Basarabiei, cum este şi firesc să treacă toate parohiile la Mitropolia canonică, vin nişte preoţi tineri şi încep să vorbească de „schismatici”, de „sectă”, ceea ce au auzit şi ei la alţi neştiutori, arătând prin acesta că ei nu cunosc nici istorie, ce este foarte ruşinos, dar nici teologie nu cunosc, pentru că Mitropolia Basarabiei, nici schisma n-a făcut şi nici sectă nu este. O structură eclesiastică cu doi ierarhi membri ai unui Sfânt Sinod recunoscut de toate Bisericile Ortodoxe, aceştia o numesc, în neştiinţa şi nepriceperea lor, schismatică şi sectară. Mare rătăcire. Ne rămâne doar să ne rugăm pentru luminarea lor. Şi aş mai adăuga că mulţi care pe timpuri ne-au prigonit, au recunoscut mai târziu că au greşit şi s-au scuzat, spunând că au executat ordinele mai marilor lor”. „Ştiu că şi d-voastră aţi fost tulburaţi de preoţii din vecinătate, atunci când aţi dorit să înălţaţi acest sfânt locaş. Timpul a arătat că n-au avut dreptate. Vă mulţumesc d-voastră şi părintelui Valeriu, pentru că asemenea credincioşi şi preoţi au apărat adevărul şi cu asemenea slujitori şi credincioşi vom reuşi. Vă mulţumesc şi Bunul Dumnezeu să Vă binecuvânteze”, a mai spus PS Antonie. 

PS Antonie l-a felicitat pe părintele Valeriu cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere, dăruindu-i două cărţi cu conţinut teologic şi liturgic, evidenţiind contribuţia părintelui la organizarea Mitropoliei Basarabiei, la înfiinţarea de noi parohii ale Mitropoliei Basarabiei şi la ridicarea unui nou locaş în satul Mitropolitului Iosif Naniescu.

PS Antonie a vorbit şi despre vrednicul de pomenire Mitropolit Iosif Naniescu, după care a adăugat: „Faptul că atunci când preoţii subordonaţi Patriarhiei Moscovei au venit, cu tulburare, aici şi au dorit să vă ia, cu forţa, în jurisdicţia lor, d-voastră aţi ripostat hotărât, după care ei au plecat. Ştiţi de unde v-a venit acest curaj? De la Mitropolitul Iosif. El, cunoscătorul de adevăr, i-a îndepărtat pe scandalagii de aici. Nu putea să îngăduie să fiţi luaţi cu forţa într-o jurisdicţie necanonică, dat fiind faptul că este din acest sat şi a păstorit în Biserica Ortodoxă Română. El este ocrotitorul acestei comunităţi, care cred că va al doilea hram, după ce va fi canonizat”.

Despre viaţa Mitropolitului Iosif a vorbit şi părintele Valeriu, care a scos în evidenţă calităţile sale de bun creştin şi păstor iubitor de oameni, indiferent de etnie şi religie.

Părintele Valeriu a mulţumit pentru vizită şi binecuvântate arhierească şi l-a invitat pe PS Antonie să mai vină la Răzălăi şi cu alte ocazii.

Istoric: Răzălăi este un sat din raionul Sângerei şi este baştina Mitropolitului Moldovei Iosif Naniescu (1820 – 1902). Marele ierarh, Iosif Naniescu, a păstorit la Iaşi „cu blândeţe şi înţelepciune” timp de 27 de ani, din 1875 până, la trecerea sa la cele veşnice, în 1902. Mitropolitul Iosif a avut o „bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală şi socială în toata viaţa sa, rămânând pentru urmaşi un exemplu viu şi greu de imitat”.

După anul 1840-1846 când, lovită de fulger, a ars biserica din lemn, răzălăienii nu au mai avut biserică. După acel incendiu a rămas doar pristolul, care era din piatră. Unele clopote au fost furate, iar clopotul cel mare se află, în prezent, în biserica din satul vecin, Pepeni.

Slujba de sfinţire a pietrei de temelie a noului sfânt locaş din Răzălăi a fost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru al Basarabiei în luna iulie 2003. Biserica este construită din piatră but, adusă de la Brânzeni. Din lipsa de mijloace financiare construcţia a mers greu. Abia în 2012 a fost pus acoperişul. Tot în 2012 s-a efectuat şi tencuiala. Biserica s-a ridicat din jertfa oamenilor. Cel mai mult au contribuit creştinii din Răzălăi. O contribuţie au ajut şi creştinii din satul Pepeni.

Prima slujbă arhierească, în noul sfânt locaş, a fost oficiată de către PS Antonie de Orhei, episcop vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului în ziua de 5 octombrie 2014.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei