“Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda fără numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume” (Galateni 6,14).

Distribuiți acest articol:
VK
OK.ru

   Duminică, de Înălțarea Sfintei Cruci, 27 septembrie, Înaltpresfințitul Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a săvârșit Sfânta Liturghie la mănăstirea “Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, satul Cornești, raionul Ungheni, împreună cu părintele stareț Arhimandritul Damaschin Cimbir și un sobor de diaconi. Răspunsurile la strană au fost date de Corala Mitropoliei Basarabiei.

     În Biserica Ortodoxă, Sfânta Cruce este sărbătorită de trei ori pe an: Înălțarea Sfintei Cruci, a doua scoatere a Sfintei Cruci și în a treia duminică din Postul Mare.

   Din Sfânta Tradiție aflăm că Sfânta Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, ar fi fost descoperită împreună cu celelalte două cruci într-o fântână din apropierea Golgotei. Identificarea ei s-a făcut printr-o minune, a fost atinsă de un mort, iar el a înviat. O altă tradiție spune că s-a atins de o femeie bolnavă și ea s-a vindecat. Abia pe la sfârșitul secolului al IV-lea, Sfânta Cruce, apare ca simbol creștin, însă avem mărturii că Sfânta Cruce era prezentă chiar prin catacombe în secolul I.

    În Sfânta Cruce Îl avem pe Hristos, Cel răstignit precum spune Sfântul Apostol Pavel la I Corinteni 1, 23. Avându-L pe Hristos, implicit avem și celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi, de aceea semnul Sfintei Cruci îl facem în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

    Prin semnul Sfintei Cruci ne arătăm identitatea noastră (Apocalipsă 7,3-4), arătăm că suntem ai lui Dumnezeu Cel în Treime. Sfânta Cruce aduce binecuvântare (Înțelepciunea lui Solomon 14,7) “binecuvântat este lemnul care slujește la o trebuință binecuvântată”, împlinește dreptatea lui Dumnezeu și îndumnezeiește firea umană (Efeseni 1,9).

    Să urmăm îndemnul lui Hristos: “Vino, ia-ți crucea ta și urmează Mie” (Marcu 10,21) și să luăm Sfânta Cruce ca putere și sceptru a lui Dumnezeu, să biruim patimile căci ea este pricină de mântuire, dar pentru alții prilej de sminteală (I Corinteni 1,18). (ÎPS Petru)

Articol redactat de Părintele Diacon Constantin Olariu